Institutul Intercultural Timișoara
Situația musulmanilor
EU-MIDIS este primul sondaj la nivel european care îşi propune să intervieveze grupurile de imigranţi şi minorităţile etnice cu privire la experienţele cotidiene legate de discriminare şi victimizare. Cercetarea cuprinde mai multe rapoarte, unul dintre acestea fiind centrat pe respondenții care s-au auto-identificat ca musulmani, oferind informații despre expriențele de discriminare și victimizare ale musulmanilor din Uniunea Europeană. Acest articol cuprinde o parte din rezultatele cercetării, cu privire la experiența discriminării și cunoștințele legate de legislația în domeniul anti-discriminării.
Experiența discriminării
Aproximativ unul din trei musulmani (34% dintre bărbați și 26% dintre femei) afirmă că au fost discriminați în ultimele 12 luni, cu o medie de 8 incidente de discriminare experimentate de-a lungul acestei perioade. În ceea ce privește criteriile pe baza cărora au fost discriminați, peste 50% au identificat o combinație de criterii, iar 10% au afirmat că discriminarea s-a făcut pe bază de religie sau credință.
Respondenții la chestionar au identificat 9 domenii ale vieții cotidiene în care au experimentat discriminarea pe baze etnice:
• Când au dorit să se angajeze;
• La locul de muncă;
• Când au dorit să închirieze sau să cumpere o casă sau un apartament;
• De către personalul din domeniul sanitar;
• De către personalul din domeniul serviciilor sociale;
• De către personalul din școală;
• La restaurante, baruri, cafenele;
• În magazine;
• Când au dorit să deschidă un cont în bancă sau să obțină un împrumut
Numărul cel mai mare de acte de discriminare este experimentat de tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani, 1 din 3 respondenți din această categorie afirmând că a fost discriminat în ultimele 12 luni.
În general, nu există diferențe semnificative între răspunsurile femeilor și cele ale bărbaților cu privire la experiența discriminării. Există totuși un domeniu în care se poate remarca o oarecare diferență între răspunsurile femeilor și cele ale bărbaților. Este vorba despre statutul de cetățean al unui Stat Membru al UE, care are un impact considerabil asupra experiențelor de discriminare. 41% dintre bărbații musulmani care nu sunt cetățeni ai unui Stat Membru al UE afirmă că au avut experiențe de discriminare, comparativ cu 27% dintre bărbații musulmani care sunt cetățeni ai UE.
Durata șederii într-o țară a Uniunii Europene are, de asemenea, impact asupra experiențelor de discriminare. În medie, 45% dintre cei care se află în țară de 1 până la 4 ani au experimentat acte de discriminare, comparativ cu 25% dintre musulmanii care s-au născut în țara respectivă.
Raportarea discriminării
Atunci când cei care au afirmat că au experimentat acte de discriminare au fost întrebați dacă au raportat aceste situații vreunei organizații sau instituții la care se pot face astfel de plângeri sau la locul în care s-a petrecut, în medie 79% au răspuns că nu au făcut acest lucru. Mergând mai departe în încercarea de a identifica motivele pentru care respondenții nu au raportat experiențele de discriminare, 10 categorii de motive pot fi vizualizate în figura 3. Majoritatea dintre aceștia (59%) consideră că nimic nu s-ar întâmpla sau schimba dacă ar raporta experiențele de discriminare la organizații sau instituții unde pot fi facute astfel de plângeri.
Motivele pentru care discriminarea nu este raportată arată un grad scăzut al încrederii respondenților în eficiența acestui act. Este important ca organizațiile și instituțiile la care se pot face astfel de plângeri să țină cont de această situație și să întreprindă demersuri pentru schimbarea stării de fapt. Mai mult decât atât, există o informare redusă cu privire la legislația din domeniul anti-discriminării. Când au fost întrebați dacă există vreo lege care să interzică discriminarea pe criterii etnice la angajare, mai puțin de jumătate dintre respondenți (41%) au răspuns pozitiv. Deși există un cadru legislativ în domeniul anti-discriminării în Statele Membre, majoritatea imigranților nu își cunosc drepturile.
Rezultatele acestui studiu arată că există un nivel ridicat de acte de discriminare, dar și un nivel scăzut de informare cu privire la mecanismele de plângeri și raportare. Acceptarea pasivă a discriminării și indiferența față de consecințele acesteia au ca efect marginalizarea socială și reprezintă piedici în realizarea unui proces de sănătos de integrare și coeziune socială.