Comisia Europeană a publicat în 9 noiembrie Eurobarometrul referitor la percepțiile europenilor cu privire la diversitate și diferite forme de discriminare.
Cercetarea a fost realizată pe un eșantion de 26.756 de persoane din 30 de țări (Statele Membre și statele candidate: Croația, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia și Turcia).
Conform rezultatelor acestei cercetări, discriminarea pe criterii etnice (61%) este considerată cea mai răspândită formă de discriminarea în UE, urmată de discriminarea pe criterii de vârstă (58%) și dizabilitate (53%). Dacă în ceea ce privește percepția discriminării etnice nu există mari diferențe față de anul precedent, percepția discriminării pe criterii de vârstă și dizabilitate ca fiind cea mai răspândită a crescut cu 16%, respectiv 8% față de 2008.
Conform studiului, creșterea percepției privind discriminarea pe criterii de vârstă este direct legată de criza economică. Aproape două treimi din populația UE (64%) se așteaptă ca situația economică actuală să genereze o răspândire a discriminării pe bază de vârstă pe piața muncii. De asemenea, o mare parte dintre persoanele care trăiesc în Europa consideră că va exista o creștere și în ceea ce privește discriminarea pe criterii etnice (57%) și de dizabilitate (56%). Așteptările negative se revarsă și asupra acțiunilor de combatere a discriminării ca priorități politice și financiare ale guvernelor.
Unul din șase oameni în Europa (16%) susțin că au fost discriminați pe parcursul anului trecut. La nivel național, cel mai ridicat procent de discriminare auto-mărturisită se regăsește în Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (25%), discriminarea pe criterii etnice și de vârstă reprezentând o mare parte din acest procent (8% fiecare). În Austria și Italia procentul de discriminare auto-mărturisită este de 22% în fiecare caz. În Austria, discriminarea pe criterii de vârstă reprezintă procentul cel mai ridicat (7%), în timp ce în Italia discriminarea pe criterii de gen (7%). Procentele cele mai scăzute de discriminare automărturisită se regăsesc în România (9%), Malta (7%) și Grecia (6%).
În ceea ce privește asistarea la situații de discriminare, aproximativ un sfert dintre europeni (26%) afirmă că au asistat la asemenea situații în ultimul an, discriminarea pe criterii etnice fiind cea mai răspândită (12%), urmată de discriminarea pe criterii de vârstă (8%). Rezultatele variază foarte puternic de la o țară la alta. Peste o treime dintre persoane afirmă că au asistat la situații de discriminare în Suedia (42%), Austria (38%) și Danemarca (36%), procentul cel mai scăzut regăsindu-se în Malta (12%).
Există o varietate de factori care influențează probabilitatea care o persoană să asiste la situații de discriminare:
Factori generali
- Vârsta (35% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 15-24 ani afirmă că au asistat la situații de discriminare, față de 19% dintre cele peste 55 de ani);
- Nivelul de educație (persoanele care rămân în sistemul educativ până la 20 de ani sau mai mult au asistat la situații de discriminare în procent de 32%, față de 18% dintre cei care au părăsit sistemul la vârsta de 15 ani);
- Zona de rezidență (30% din mediul urban față de 23% din mediul rural afirmă că au asistat la situații de discriminare).
Apartenența la o minoritate (apartenență auto-definită)
Experiența personală de discriminare
Efectul contactului social cu membrii ai grupurilor minoritare
Discriminarea pe criterii etnice
Discriminarea pe criterii etnice este văzută ca fiind cea mai răspândită: 16% dintre europeni consideră că acest tip de discriminare este foarte răspândit în țara lor, în timp ce 45% consideră că este destul de răspândit. Un sfert consideră că este destul de rar, în timp ce 7% cred că este foarte rar, doar 3% afirmând că acest fenomen este inexistent în țara lor, în timp ce 4% nu știu.
Procentele variază considerabil de la o țară la alta. Discriminarea pe criterii etnice este considerată ca fiind răspândită de către olandezi (80%), francezi și maghiari (79%), suedezi (78%), danezi și maltezi (77%). La polul opus se află lituanienii (26%), polonezii (33%) și letonienii (34%). În Lituania, Polonia și Letonia, procentul celor care afirmă că discriminarea pe criterii etnice este inexistentă se află deasupra mediei europene (10%, 9% și 11%, comparativ cu media europeană de 3%). În Bulgaria și Estonia aceste procente sunt chiar mai ridicate (12%).
Diferența dintre rezultatele naționale este un fenomen complex. În primul rând, nu există o relație directă între percepția discriminării pe criterii etnice ca fiind răspândită și ceea ce experimentează oamenii ca fiind discriminare. În nici una dintre țările în care discriminarea pe criterii etnice este considerată răspândită, nivelul de discriminare etnică auto-mărturisită nu este peste medie. O explicație pentru acest fenomen poate fi legată de modalitatea în care problematicile din domeniu sunt reflectate în mass media și de vizibilitatea minorităților etnice. În același timp, persoanele care au prieteni care aparțin minorităților etnice, afirmă în procent de 67% că discriminarea este răspândită în țara lor, față de 54% dintre cei care nu au prieteni aparținând minorităților etnice.
Există o legătură puternică între apartenența auto-afirmată la o minoritate și experiența discriminării, în special pe criterii de dizabilitate, etnicitate și orientare sexuală. Un sfert dintre persoanele care se autodefinesc ca aparținând unei minorități etnice afirmă că au fost discriminate pe acest criteriu în ultimul an, în timp ce doar 3% dintre europeni în general afirmă acest lucru.
Combaterea discriminării și cunoașterea drepturilor
În ceea ce privește eforturile care se fac pentru combaterea discriminării, opiniile sunt împărțite aproximativ egal. 49% dintre europeni consider că se fac suficiente eforturi pentru combaterea tuturor formelor de discriminare, în timp ce 44% au păreri contrare. Doar 7% au răspuns „nu știu”.
La nivel național, procentele cele mai ridicate de persoane care consideră că nu se fac suficiente eforturi pentru combaterea discriminării se regăsesc în Finlanda (68%), în Cipru (65%), Olanda (63%) și Luxemburg (62%), iar procentele cele mai scăzute Suedia (31%) și în Letonia (28%).
Majoritatea europenilor (52%) nu își cunosc drepturile cu privire la discriminare și hărțuire. Doar o treime dintre aceștia afirmă că ar ști care sunt drepturile lor dacă ar fi victime ale discriminării sau hărțuirii (33%), în timp ce 12% spun că depinde de situație. Cu toate acestea, există unele țări în care sunt mai multe persoane afirmă că și-ar cunoaște drepturile decât cele care nu le-ar cunoaște: Finlanda (63% „cunosc” față de de 27% „nu cunosc”), Marea Britanie (49% față de 44%), Suedia (47% față de 43%), Malta (45% față de 41%) și Slovenia (41% față de 38%). Cel mai scăzut procent de persoane care afirmă că și-ar cunoaște drepturile dacă ar fi victime ale discriminării sau hărțuirii se regăsește în Austria (16%).
În ceea ce privește autoritățile pe care le-ar contacta, în primul rând, în situații de discriminare, majoritatea europenilor s-ar adresa poliției (55%), în timp ce 35% s-ar adresa instituțiilor naționale anti-discriminare, iar 27% s-ar adresa sindicatelor. În același timp, încrederea în capacitatea organizațiilor de a adresa problema discriminării variază foarte mult de la o țară la alta.
Concluzii
Cinci concluzii pertinente au reieșit din această cercetare, dintre care primele două ar putea fi pe termen scurt:
Creșterea percepției asupra discriminării pe criterii de vârstă și dizabilitate față de 2008;
Datorită crizei economice a scăzut încrederea oamenilor că guvernele vor continua să considere problematica discriminării o prioritate și vor aloca suficiente fonduri;
Cel mai important factor care contribuie la deschiderea față de minorități și conștientizarea problematicii discriminării continua să rămână gradul de diversitate al grupului social la care aderă individul;
Diversitatea nu este reflectată suficient în mass-media;
Europenii nu își cunosc suficient de bine drepturile.
* Informații extrase din Eurobarometrul Discriminarea în UE în 2009, realizat de Comisia Europeană. Raportul complet al studiului în limba engleză se poate accesa la adresa: http://ec.europa.eu/public_opinion