Amadou Niang, Asociația Cultura Păcii
În anii 70-80, sute de studenți din fosta Republică Populară Congo au devenit bursieri ai statului român. Printre ei se număra și Marcel Boukambou, venit în țară în 1982 pentru studii de medicină veterinară. După absolvire, în 1986, tânărul Boukambou s-a întors în Congo. Nu pentru
mult timp însă, căci trei ani mai târziu s-a reîntors în România cu o bursă de doctorat. Căsătorit și tată a doi copii în vârstă de 23 și 24 de ani, Marcel s-a ancorat definitive în România după studiile sale doctorale. „Am vrut să mă întorc printre ai mei după doctorat, dar acolo începuse un război civil,“ își amintește, cu vizibilș nostalgie, Marcel. Rând pe rând, el a muncit ca agent comercial, șef departament de vânzari, director comercial și consilier medical, înainte să demareze (în prezent) propria sa afacere. Cu o experiență de peste 30 de ani petrecuți în România, Marcel se consideră a fi, fără îndoială, seniorul resortisanților congolezi din țară.
Acum în vârstă de 49 de ani, Jonas Ingauta-Popescu are un parcurs diferit de cel al lui Marcel. El a sosit în România în 1984, la vârsta de 25 de ani. „Părinții mei erau diplomați aici și m-au adus pentru a-mi trata problemele de sănătate. La venirea aici, faptul că sunt francofon m-a ajutat enorm. Am frecventat Institutul Francez. Am fost președintele Uniunii Africane a României și președinte fondator al cercului de reflecție științifică al francofonilor. Părinții mei s-au întors în țară în 1993. Eu am rămas pentru a-mi termina studiile și am întâlnit-o aici pe viitoarea mea soție. Am demarat apoi afacerea mea de birotică. Cât despre Congo, nu m-am întors acolo decât de două ori. De șase ani am cetățenie română. Mă simt român. Cunosc țara mai bine decât tinerii români născuți în anii 80. Am pâna și aceeași perspectivă asupra vieții ca un român. Numai culoarea pielii ne diferențiază“, afirmă Jonas.
Jonas și Marcel, printre alții, au decis să înființeze Asociația Resortisanților din Republica Congo (A.R.R.C.), un ONG apolitic, având scopul de a-i sprijini pe imigranții congolezi care trăiesc în România, dar și pe conaționalii acestora rămași în țară.
Potrivit lui Marcel Boukambou, în anii 90 în țară trăiau circa 200 de congolezi, împrăștiați în marile orașe universitare: București, Iași, Timișoara, Brașov. „În toate orașele mari erau cel puțin 15 studenți congolezi înscriși în special la Universitatea Politehnică, la Medicină, sau la Agronomie. Pe lânga aceștia, mai erau și studenți despre care nu se vorbea, pentru că erau militari. O bună parte dintre ei frecventau Școala militară de la Câmpina.” A.R.R.C. își propune să intervină exclusiv în domeniul social și umanitar, în direcții cum ar fi educația, sănătatea, susținerea materială și psihologică etc. Asociația intenționează să dezvolte o puternică rețea de prietenie și de solidaritate între foștii studenți din România, care au în prezent reședința în locuri din Europa, Africa sau în orice altă parte a lumii. În ce privește susținerea educației, asociația intenționează să colecteze cărți și manuale școlare, mese, bănci, scaune, table și alte obiecte necesare pentru elevii din școlile primare, secundare și profesionale din Congo, dar și echipamente pentru laboratoarele științifice și instituțiile de învățământ școlar și profesional.
În plan medical, sănătatea este în Congo, ca în aproape toate țările lumii, un sector deficitar care înghite enorm de mulți bani. Pentru a veni în ajutorul populațiilor congoleze, A.R.R.C. își propune să colecteze echipamente medicale cu scopul reabilitării spitalelor și dispensarelor din orașul Brazzaville și din satele congoleze. Totodată, asociația dorește să-și aducă o contribuție prin colectarea de medicamente bine conservate și neperimate, pentru a le distribui gratuit dispensarelor și spitalelor din orașele congoleze.
Dat fiind ca viața este un amestec de fericire și de suferință, asociația intenționează să se alăture membrilor săi în momentele dificile ale vieții lor dar și în momentele de bucurie. A.R.R.C. dorește, de aceea, să construiască și o structură de într-ajutorare mutuală pentru cazurile de deces, căsătorie și naștere în familiile membrilor săi. În particular, se vorbește de colectarea de haine noi și uzate din Europa, în general, în scopul distribuirii acestora populațiilor sărace din orașul Brazzaville și celelalte sate din Congo. Dupa afirmațiile lui Marcel Boukambou, asociația intenționează să-și înceapă activitatea foarte curând.