Organizația Femeilor Refugiate în România
Nicăieri nu e mai bine ca acasă. O vorbă des întâlnită, însă greu de înţeles atunci cand vorbim în contextul integrării unui migrant. Noţiunea de acasă prinde nuanţe atunci cand vine vorba despre această categorie specială de oameni din care fac parte. De fapt: Unde este acasă? În ţara în care m-am stabilit sau în ţara de unde provin, ţara în care m-am nascut? Sincer îmi este foarte greu să dau un raspuns onest la această întrebare. De fapt, pentru mine, acasă este locul de unde provin, dar în România ţara care m-a găzduit şi în care am facut multe lucruri importante în viaţa mea, mă simt ca acasă cu adevărat.
Am fost într-o călătorie de aproximativ 3 săptămâni in Africa, mai precis în Gabon, iar una dintre concluziile pe care le-am tras a fost că „într-adevar nicăieri nu e mai bine ca acasă”. Însa doar după câteva zile, parca undeva în adâncul sufletului meu, simteam un gol imens: imi era dor de casa din România. Imi era dor de românii mei, imi era dor de limba română pe care o aud zilnic. Pur şi simplu îmi era dor de tot ce lăsasem în urmă, chiar dacă ştiam ca era doar pentru un timp.
Iată că o alta vorba faimoasă s-a dovedit a fi adevarată, cel puţin în cazul meu: Lumea este mica! Am mers să vizitez o zonă turistică numită Pointe Denis, care se află la 12 Km de Libreville, capitala Gabonului. Am fost într-un muzeu care expune broaşte ţestoase marine care se gasesc în Gabon. M-am întâlnit cu un jurnalist gabonez cu care m-am împrietenit. Aflând despre mine că sunt din România, m-a pus în legătură cu o româncă, stabilita in Gabon de vreo 28 de ani. Numele său este Olimpia Zdrenghea şi lucrează la Ministerul Culturii şi Artelor. Se ocupă de secţia dedicată prezervării patrimoniului cultural.
Este o femeie extraordinară care s-a integrat atât de bine în Africa încât stăpâneşte cu brio rolul de ghid turistic pentru cetăţeni străini şi africani interesaţi de cultura gaboneză şi africană în general. Ironia sorţii a facut ca eu, fiind din Africa, să am nevoie la mine acasă de un îndrumător care nu este de origine africană. Dar ce mai conteaza. De fapt, este africană prin adopţie şi îşi merită statutul.
Am învăţat de la această femeie cât de important este rolul pe care îl avem ca indivizi în societatea în care trăim. Avem însă nevoie să fim îndeajuns de curioşi şi de serioşi, ca să învăţăm lucrurile care ţin de specificul societăţii în care ne aflăm. Trebuie să nu ne pierdem rădăcinile, fiindcă integrarea nu înseamnă asimilare. Trebuie să ne pastrăm identitatea. Să ajungem la acel echilibru la care a ajuns aceasta femeie care se descurcă în Africa mai bine decât multi africani.
M-a dus într-un sat unde am vizitat un „temple”, aşa îl numesc ei. Este un fel de spital în care oamenii sunt trataţi prin medicina tradiţională. În spatele curţii se află o pădure din care se extrag plantele medicinale. Am putut vedea şi cum se extrage vinul de palmier.
M-a dus apoi la un muzeu unde mi-a povestit cu lux de amănunte poveştile din spatele obiectelor care erau expuse. Am fost impresionată de cât de ataşată este de Africa, dar mai ales de cunoştinţele vaste pe care le are despre acest continent.
Doamna Zdrenghea face de asemenea parte şi dintr-o asociaţie denumită Asociaţia Gabono-Română „DOINA”, care regrupează membrii comunităţii de români stabiliţi în Gabon. Există o unitate deosebită între românii stabiliţi în Gabon, care au reuşit să pună la punct o comunitate solidă în cadrul căreia există reciprocitate în acordarea de ajutor, pentru depăşirea problemelor de zi cu zi. Întrunirile sociale sunt de asemenea pe ordinea de zi a asociaţiei. De revelion, doamna Zdrenghea şi-a invitat prietenii la o masa tradiţională românească. Nu au lipsit faimoasele sărmăluţe. Am avut onoarea de a fi invitată la ea acasă, unde mi-a preparat mâncăruri africane făcute cu mult suflet …. românesc!
Trebuie să mărturisesc că şederea mea în Gabon a prins culoare în mare parte, datorită acestei doamne care mi-a fost ghid în adevăratul sens al cuvântului. Am învăţat din această experienţă cât de importantă este integrarea şi coeziunea socială nu numai pentru imigrant ca individ, ci şi pentru societatea care investeşte în progresul societăţii de mâine. În concluzie, integrarea nu poate fi de succes decât cu implicarea tuturor persoanelor sau instituţiilor care se află în contact direct sau indirect cu imigrantul. Aşadar vă doresc integrare uşoară şi spor la toate, aşa cum îmi doresc şi mie!
Câteva cuvinte despre Gabon
Gabonul este situat pe coasta de vest a Africii, fiind mărginit de Oceanul Atlantic, Guineea Ecuatorială, Camerun și Congo. Fâșia de coastă constă în golfuri mărginite de palmieri, lagune și estuare, iar vegetația tropicală luxuriantă, ce acoperă mare parte din interior, este intercalată de porțiuni de savană. Așezările au fost construite de-a lungul râurilor. Mulți locuitori aparținând populației Bantu sunt concentrați în zonele de coastă și în satele de-a lungul cursurilor de râuri. Orașele principale sunt capitala Libreville, Port Gentil, Lambarene, Moanda, Oyem, Mouila și Franceville. Destinație a vizionarilor idealiști care în secolul al XIXlea căutau mântuirea sufletului, Gabonul este astăzi o perlă rară pentru oamenii de știință și neo-ecologiști care regăsesc aici paradisul pierdut, inima necontaminată a Africii.