Diana Ureche
președinte de onoare
Divers Etica
Unul dintre miturile noastre favorite descrie ospitalitatea poporului român, iar căldura şi generozitatea cu care ne întâmpinăm oaspeţii a devenit deja legendară. N-am avut însă vreodată un argument ştiinţific care să probeze veridicitatea mitului, ci numai experienţe individuale mai mult sau mai puţin izolate.
„World Giving Index 2010” (IGG – indicele generozităţii globale) ne povesteşte despre dărnicia popoarelor lumii, despre generozitatea lor în bani, timp şi ajutor acordat celuilalt/ străinului/necunoscutului şi ne prilejuieşte cel puţin o mirare: mitul românilor ospitalieri se dărâmă sub ochii noştri. Am convingerea că acest indice, privit cu atenţie, ne permite să vedem cu alţi ochi condiţia străinului migrant.
Locul 142 ocupat de România între cele 153 de ţări analizate – alături de Cambodgia, Pakistan şi Rwanda – ne poate stârni o curiozitate puţin amăruie: care dintre popoare sunt oare mai interesate de nevoile celorlalţi? Şi, nu mai departe, care dintre popoare sunt mai jos decât noi? În tabelul alăturat se află rezultatele obţinute de către Charities Aid Foundation în cercetarea din 2010, rezultatele fiind reprezentative pentru 95% din populaţia lumii (adică 153 de ţări).
După cum vedem, Australia şi Noua Zeelandă sunt cele mai generoase ţări. Mai putem semnala dărnicia Maltei în bani, a Turkmenistanului în timp, a Sierrei Leone şi a Liberiei în ajutorul acordat. Lituania, Grecia şi Ucraina, state asemănătoare României din punctul de vedere al bunăstării, se află în schimb într-o poziţie şi mai slabă în ceea ce priveşte generozitatea. Dacă aruncăm o privire asupra poziţiei pe care o au ţările de provenienţă a resortisanţilor aflaţi în România surprizele continuă. Numai generozitatea din China, Serbia, Burundi şi Madagascar este plasată mai jos decât cea a românilor. Ţările tuturor celorlalţi resortisanţi au un indice de generozitate superior. Legătura care se poate face devine hilară, imaginându-ne că generozitatea este invers proporţională cu bunăstarea.
Este prin urmare interesant de observat raportul între bunăstarea statelor şi generozitatea acestora. În unele cazuri acest raport poate părea paradoxal – vezi ca exemplu Danemarca, Norvegia, Costa Rica, Israel, Finlanda, Suedia, Belgia, Panama, Mexic, Brazilia şi Venezuela, ţări situate între 7 şi 8 pe o scală a bunăstării de la 1-10, unde nivelul maxim (8) a fost atins doar de către Danemarca. Aceste ţări sunt situate sub nivelul aşteptărilor în ceea ce priveşte generozitatea pe care o dovedesc faţă de cei aflaţi în impas. Alte paradoxuri ţin de statele în care bunăstarea pare mai mult un deziderat, însă generozitatea este o dimensiune vizibilă – Sri Lanka, Sierra Leone, Angola, Guineea, Kenia, Tanzania, Republica Central-Africană şi Sudan. Este interesant de observat faptul că nu numai banii, dar mai mult timpul şi ajutorul propriu acordat celorlalţi face diferenţa între cele două categorii de mai sus. Este prezentă aici o caracteristică a modernismului – celor înstăriţi şi cumpătaţi le lipseşte timpul din ofertă, un timp care le prisoseşte celor săraci, care îl dăruiesc cu generozitate – încă un motiv pentru care postmoderniştii caută un design mai potrivit pentru o societate în care omul rămâne tot mai singur.
Legenda
IGG – Indicele Generozităţii Globale (Bani + Timp + Ajutor personal)
IGG% – Estimarea procentuală a IGG
Bani% – Procente de generozitate exprimată în bani
Timp% – Procente de generozitate exprimată în timp
Ajutor% – Procente de generozitate exprimată în ajutor personal
Bunăstare – Coeficientul de bunăstare al ţării pe o scală de la 1 la 10