Probleme și soluții privind integrarea resortisanților țărilor terțe în România

În cadrul proiectului “Integrare şi coeziune socială pentru RTT”, coordonat de Institutul Intercultural Timişoara şi implementat în parteneriat cu Asociaţia Divers Etica, Asociaţia Cultura Păcii şi Organizaţia Femeilor Refugiate din România, au fost constituite trei grupuri de lucru tematice naţionale pentru integrarea RTT:

administrativ-juridic (facilitator Andreea Mocanu)
educaţie-cultură-tineret (facilitator Daniel Vasile)
social-sănătate-muncă (facilitator Crsitina Florescu)

Scopul grupurilor tematice naţionale este de a identifica şi analiza probleme ce se regăsesc în diferite oraşe sau care nu pot fi soluţionate eficient în plan local, necesitând o intervenţie din partea unor autorităţi de nivel naţional, pentru a propune soluţii concrete şi a le comunica instituţiilor abilitate.

Grupurile de lucru tematice s-au angajat să aibă o activitate transparentă, să ţină cont de nevoile diferitelor comunităţi şi categorii de cetăţeni RTT, şi să rămână deschise la primirea de noi membri interesaţi. Problemele luate în discuţie provin atât din activitatea grupurilor de lucru locale din Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi şi Timişoara, cât şi din mesajele primite pe site-ul www.migrant.ro sau postate pe forumul www.migrant.ro/forum.

Membrii grupurilor de lucru tematice s-au întâlnit pentru prima dată în 8-9 octombrie 2009 la Timişoara şi au formulat prima serie de propuneri de soluţionare a unora dintre problemele identificate în fiecare dintre domeniile vizate. S-a constatat că unele dintre problemele considerate prioritare pot fi soluţionate prin implicarea activă a societăţii civile, în timp ce altele presupun modificarea cadrului legislativ sau a procedurilor administrative ale unor instituţii. Prezentăm în continuare problemele şi soluţiile în legătură cu care s-a obţinut un consens la nivelul grupurilor şi care au fost comunicate oficial instituţiilor responsabile. La conferinţa finală a proiectului, din luna ianuarie 2010, va fi discutat răspunsul pe care îl vor da acestor propuneri diferitele instituţii vizate.

Probleme de natură administrativ-juridică:

Temele principale din acest domeniu semnalate la nivel local sunt:
• procedurile de obţinere sau redobândire a cetăţeniei române
• modalităţile de comunicare ale cetăţenilor RTT cu structurile Ministerului Justiţiei şi ale Oficiului Român pentru Imigrări
• consecinţele juridice ale căsătoriilor de convenienţă
• drepturile traducătorilor autorizaţi din ţări ne-membre UE de a practica în România.

Cetăţenia română doar pentru experţi?

Una dintre problemele semnalate de participanţi la grupurile de lucru din mai multe oraşe este legată de nivelul ridicat al testelor pe care trebuie să le treacă persoanele care solicită cetăţenia română. Astfel, deşi în textul legii se vorbeşte despre „noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească (istoria şi geografia României, artă şi literatură română)”, precum şi de cunoaşterea limbii române, a constituţiei şi a imnului naţional, în practică se cere uneori, nu doar o cunoaştere aprofundată a constituţiei, înţelegerea unor aspecte ale acesteia necesitând cunoştinţe juridice specializate, ci şi detalii privind istoria, geografia, sau literatura română care sunt, atât cu mult peste nivelul mediu de cunoştinţe în aceste domenii pe care îl au cetăţenii români, cât şi peste nivelul prevăzut în curriculumul şcolar, care a fost simplificat şi actualizat în ultima perioadă.

Astfel, propunerea care va fi adresată Ministerului Justiţiei şi comisiilor specializate din Parlament se referă la simplificarea testelor de limbă, legistaţie, cultură şi civilizaţie românească pentru a le aduce la un nivel rezonabil, care să permită obţinerea cetăţeniei de către persoane care îndeplinesc criteriile prevăzute de lege, au dovedit capacitatea de a se integra în societatea românească, şi care nu au neaparat cunoştinţe avansate în aceste domenii.

De asemenea, pentru persoanele care au un drept de şedere legal în România şi nu au un nivel de educaţie de bază se propune organizarea de cursuri adaptate, incluzând alfabetizare şi orientare culturală, care să le permită evitarea unui statut marginal şi integrarea în societatea românească, sporind totodată şansele de a obţine cetăţenia română.

Cum se poate îmbunătăţi comunicarea?

Atât în privinţa structurilor Ministerului Justiţiei responsabile cu acordarea cetăţeniei române, cât şi în privinţa structurilor Oficiului Român pentru Imigrări a fost semnalată nevoia îmbunătăţirii accesului la informaţii şi facilitării comunicării cu beneficiarii.

Astfel, solicitarea de informaţii prin telefon poate fi semnificativ îmbunătăţită prin instalarea unui sistem de preluare a mai multor apeluri, respectiv instalarea unui robot care să funţioneze după încheierea programului de lucru şi care să ofere, fie automat informaţii de bază (spre exemplu privind actele necesare pentru anumite demersuri), fie detalii despre programul de lucru.

Se propune de asemenea ca Oficiul Român pentru Imigrări să ofere informaţiile, la ghişeu, prin telefon şi pe site, nu doar în limba română ci şi cel puţin în două limbi de circulaţie internaţională (engleza şi franceza).

Facilitarea comunicării dintre persoanele care solicită cetăţenia română şi Ministerul Justiţiei poate fi realizată şi prin înfiinţarea de birouri regionale ale Direcţiei pentru Cetăţenie, ceea ce ar evita deplasările la Bucureşti pentru cei care locuiesc în alte oraşe şi ar reduce aglomeraţia la biroul care preia dosarele în Bucureşti.
Oficiul Român pentru Imigrări ar trebui să solicite şi organizaţiilor neguvernamentale pe care oferă servicii de informare şi consiliere pentru diferite categorii de resortisanţi din ţări terţe (cu finanţare gestionată de ORI) ca aceste servicii să fie de asemenea cel puţin în două limbi de circulaţie internaţională.

Căsătorii de convenienţă valide?

Căsătoriile de convenienţă sunt căsătorii false, realizate între un cetăţean străin şi un cetăţean român, exclusiv pentru a facilita obţinerea unor documente de şedere în România sau a altor facilităţi. Acest concept nu este însă pe deplin integrat în sistemul legislativ din România. Există în prezent proceduri, compatibile cu reglementările europene şi care respectă drepturile fundamentale ale omului, prin care structurile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări pot respinge solicitarea de acordare a documentelor respective dacă sunt întrunite condiţiile pentru a declara o căsătorie în baza căreia se solicită aceste documente, ca fiind de convenienţă.

Într-o astfel de situaţie, chiar dacă decizia ORI nu este contestată în instanţă şi chiar dacă cei în cauză recunosc că este vorba de o căsătorie de convenienţă, aceasta rămâne valabilă şi nu există nici o restricţie care să împiedice depunerea repetată a solicitărilor de eliberare a unor documente de şedere în România. Practic, în prezent, singura modalitate de desfacere a unei asemenea căsătorii este divorţul.

De aceea, grupul de lucru pe probleme administrativ-juridice propune revizuirea Codului Familiei în sensul includerii noţiunii de căsătorie de convenienţă şi anulării căsătoriilor care sunt declarate ca fiind de convenienţă fără contestarea în instanţă a acestei declarări.

Traducători şi interpreţi necesari dar care nu au dreptul să practice?

Conform legislaţiei actuale, un traducator autorizat poate practica în România doar dacă este cetăţean român sau cetăţean al unui stat membru UE. Exercitarea profesiei de traducător nu este posibilă deci pentru cetăţenii proveniţi din state terţe, chiar dacă au un permis de şedere permanentă (echivalentul rezidenţei permanente) în Romania sau dacă au obţinut o formă de protecţie pe teritoriul Romaniei (statut de refugiat sau protecţie subsidiară) în baza legislaţiei privind azilul.

Cu toate acestea, sunt situaţii în care, îndeosebi pentru asistarea în instanţă a resortisanţilor ţărilor terţe care vorbesc limbi rare din afara Europei (spre exemplu, somaleza, urdu, pashtu, dari, amaric, lingala, etc), este esenţială intervenţia unor traducători sau a unor interpreţi care cunosc aceste limbi. Este deci oportună revizuirea legislaţiei pentru a se permite celor care au competenţele respective să practice în calitate de traducători sau interpreţi şi să poată fi plătiţi pentru aceste servicii, dacă au orice formă de şedere legală în România.

Probleme din domeniile educaţie, cultură şi tineret

Cursuri de limbă maternă în cadrul sistemului educativ

În numărul 1 al revistei noţiunea de integrare a fost definită ca presupunând o relaţie de colaborare deschisă cu societatea locală şi participarea pe principii democratice la viaţa publică, simultan cu păstrarea şi dezvoltarea unei vieţi culturale specifice a comunităţilor care au caracteristici culturale, religioase, lingvistice, şi, în general, identităţi culturale distincte. Din această perspectivă apare firesc ca sistemul educativ să ofere condiţii pentru învăţarea limbii materne, în măsura posibilităţilor, şi pentru copiii ce provin din familii ale imigranţilor. O solicitare explicită a fost formulată de comunităţile arabe din mai multe zone ale ţării. Un astfel de demers ar reprezenta fără îndoială un sprijin pentru procesul de integrare şi ar evita tendinţele de izolare ce pot fi asociate cu frecventarea unor „scoli arabe” private, sau a unor activităţi educative oferite de structurile religioase.

Două abordări au fost analizate de grupul specializat:
• oferirea de cursuri de limbă maternă în baza unui sistem similar celui aplicat în prezent pentru limbile minorităţile naţionale;
• cursuri opţionale de limbă, ce pot fi oferite de şcoli, cu aprobarea inspectoratelor şcolare, acestea putând teoretic funcţiona în baza reglementărilor deja existente, fiind necesare doar măsuri care să permită angajarea cadrelor didactice care să predea limbile vizate.

În prezent, în baza solicitării părinţilor, copiii pot studia în totalitate sau parţial într-o limbă a minorităţilor naţionale, respectiv pot studia limba respectivă ca o materie suplimentară, inclusă însă în curriculumul de bază. Condiţia este existenţa cadrelor didactice care să poată preda în limba respectivă precum şi existenţa unui număr minim de solicitări pentru a se putea cosntitui o clasă. Desigur, în cazul copiilor ai căror familii provin din ţări cărora le corespund minorităţi naţionale din România (spre exemplu din Turcia, Ucraina, sau Serbia) este posibilă înscrierea în clasele deja existente pentru limbile respective. În cazul altor limbi este însă necesară extinderea cadrului legislativ existent dacă se optează pentru varianta asemănătoare sistemului privind limbile minorităţilor naţionale.

Cea de-a doua variantă, organizarea de cursuri opţionale, este mai flexibilă şi permite studierea limbii respective de elevi din mai multe clase dintr-o şcoală, indiferent de apartenenţă etnică de cetăţenie sau alte criterii. În acest fel, orice elev care doreşte acest lucru se poate înscrie, spre exemplu, la cursuri de limba arabă, indiferent dacă are sau nu părinţi de origine arabă.

Problema cadrelor didactice capabile să predea aceste cursuri rămâne însă de rezolvat în ambele variante. O variantă ar putea fi cea aplicată spre exemplu în Franţa pentru elevii proveniţi din anumite ţări, sau recent în Italia şi Spania pentru elevii români: punerea la dispoziţie a cadrelor didactice de către autorităţile statului de origine. O altă soluţie o poate reprezenta de asemenea adoptarea unor măsuri similare celor care sunt aplicate deja de mai mulţi ani pentru sprijinirea tinerilor care doresc să devină profesori de limba romani. Astfel, aceştia beneficiază de dreptul de a preda limba romani dacă au absolvit cel puţin studiile liceale şi o şcoală de vară specializată, organizată de Ministerul Educaţiei, cu condiţia de a urma în paralel cursuri la distanţă pentru completarea studiilor.

Dreptul la burse de merit pentru studenţii din Republica Moldova

Statul român oferă anual burse pentru etnicii români din afara României care doresc să urmeze studii universitare în ţară. Aceste burse sunt considerate burse sociale. Există desigur şi un sistem de burse sociale adresate studenţilor care au cetăţenia română. Aceştia din urmă pot beneficia însă, dacă au rezultate bune, şi de burse de merit, care le recompensează performanţele. Studenţii ce beneficiază de burse de studii şi nu sunt cetăţeni români nu pot însă avea acces la bursele de merit, chiar dacă au rezultate excepţionale. Grupul de lucru educaţie – cultură – tineret a reţinut propunerea formulată de Organizaţia Studenţilor Basarabeni şi de alte organizaţii ale tinerilor din Republica Moldova de a permite şi acestora accesul la burse de merit după aceleaşi criterii ca şi în cazul colegilor lor care au cetăţenie română.

Cursuri de limba română adaptate nevoilor resortisanţilor ţărilor terţe şi promovate în mod adecvat

Cunoaşterea limbii române este cu siguranţă un factor esenţial pentru favorizarea integrării şi legislaţia actuală include posibilitatea pentru toţi resortisanţii ţărilor terţe cu drept de şedere legală în România de a beneficia de cursuri gratuite de limba română.

În prezent există mari diferenţe între regiuni, atât în privinţa numărului de solicitări pentru asemenea cursuri, cât şi la nivelul ofertei de cursuri. Analizând datele provenite de la nivel local, grupul subliniază importanţa unei promovări adecvate a cursurilor şi utilizarea unor metode de predare, a unor suporturi didactice şi a unor structuri de curs care să ţină cont de nevoile reale şi de posibilităţile potenţialilor beneficiari de a urma cu regularitate cursurile de limba română.

Dreptul la burse de merit pentru studenţii din Republica Moldova

Cursuri de limba română adaptate nevoilor resortisanţilor ţărilor terţe şi promovate în mod adecvat

O perspectivă interculturală în educaţie

O altă temă discutată priveşte promovarea unei perspective interculturale în educaţie, care să combată prejudecăţile la adresa anumitor grupuri culturale şi să promoveze atitudini pozitive, de respect şi cooperare. Desigur, un prim pas îl reprezintă eliminarea din manuale a reprezentărilor despre anumite culturi ce pot întări stereotipurile, dar este necesară şi realizarea de activităţi de educaţie interculturală, la diferite discipline, sau în cadrul acţiunilor educative extraşcolare, în care să fie abordate explicit teme ce pot contribui la dezvoltarea unor atitudini pozitive şi faţă de culturile din afara spaţiului european, respectiv, acolo unde este cazul, la crearea unui mediu deschis şi primitor pentru copiii ai căror părinţi sunt originari din alte ţări.

Probleme privind protecţia socială, accesul la servicii de sănătate, la locuinţe sociale, la locuri de muncă şi calificare profesională

Principala problemă semnalată în legătură cu dimensiunea socială a integrării străinilor rezidenţi în România o reprezintă comunicarea acestora cu instituţiile care oferă servicii în aceste domenii.

Două aspecte ale acestei comunicări dificile au fost avute în vedere în mod special:

accesul la informaţie, în privinţa drepturilor de care pot beneficia cetăţenii străini în România, precum şi în privinţa locului unde să se adreseze pentru a accesa servicii publice din domeniul protecţiei sociala, sănătăţii, calificării şi orientării profesionale, etc.
evitarea neînţelegerilor şi frustrărilor ce pot fi generate de diferenţele culturale în interacţiunea dintre cetăţenii străini şi instituţiile ce oferă astfel de servicii.

Spre exemplu:

un cetăţean poate fi pus în situaţia de a refuza un loc de muncă deoarece i se impun condiţii care nu-i permit exercitarea unor practici religioase specifice
rezerva unor femei de a fi examinate de un medic bărbat, datorită normelor culturale ale comunităţii căreia îi aparţin

Ca soluţii, au fost avute în vedere:

formarea personalului instituţiilor publice, în special a personalului care interacţionează în mod curent cu cetăţeni străini, în domeniul comunicării interculturale;
utilizarea ca intermediari în procesul de comunicare dintre instituţii şi cetăţenii străini a unor persoane provenite din aceste comunităţi, care cunosc atât codurile culturale ale acestora, cât şi normele şi funcţionarea instituţiilor. În unele ţări europene există deja o bogată experienţă în acest sens, prin utilizarea unor „mediatori interculturali”. În România, în vederea evitării confuziei cu noţiunea de „mediator” aşa cum este ea definită în legea medierii (cu atribuţii de tip juridic), grupul a propus utilizarea termenului de „facilitatori interculturali”.