Ana Ludușan
Liga Apărării Drepturilor Omului, LADO
Pregătirea României pentru intrarea în spațiul Schengen este o provocare majoră privind felul în care instituțiile, societatea civilă și cetățenii majoritari înțeleg să se așeze în fața imigrației persoanelor care vin din alte țări decât cele din Uniunea Europeană. Globalizarea aduce în România persoane din țări extrem de îndepărtate ca spațiu și extrem de diferite ca profil cultural. Gestionarea unor grupuri de persoane extrem de diferite cultural și atitudinal, dar și foarte diferite ca numar, de la comunități semnificative ca număr (precum tunisienii în Cluj-Napoca, peste 2000), la grupuri restrânse (precum japonezii în Cluj-Napoca, câteva zeci de persoane) presupune eforturi instituționale, civice și din partea populației majoritare. Este dificil să vezi lumea cu alți ochi decât ai văzut-o până mai ieri când e vorba să oferi servicii, să locuiești, să muncești și să te distrezi alături de un chinez, de un tunisian, de un turc, de un congolez, de un palestinian, de un american, de un canadian etc. Pentru că până mai ieri erai învățat că doar tu și poporul român sunt stapânii acestui pământ. Ca orice altă persoană de altă etnie și de altă origine trebuie să asimileze cultura română dacă vrea să rămâna în România. Această atitudine vine din strategiile de omogenizare ale modernității, legitime în perioada formării națiunilor, dar inoperante într-o lume a globalizării în care circulația informației, a persoanelor și a bunurilor cunosc o viteza uluitoare. Într-o astfel de lume nu mai putem gândi în termeni de „noi“, stăpânii comunității în care trăim și „ceilalți“, care vin, sau care au venit după noi. Lumea de azi se vede tot mai mult ca o lume a culturilor și comunităților diverse, care cooperează între ele pentru reușita unei dezvoltări durabile pentru toți membrii comunității. Cu cât o comunitate are grupuri culturale mai diferite cu atât este mai puternică, mai bogată și mai eficientă în depășirea provocărilor impuse de lumea globală. Un grup puternic de tunisieni din Cluj-Napoca poate aduce o contribuție majoră la cooperarea dintre România și Tunisia. Putem învăța enorm din tehnicile de eficiență în fața școlii și a vieții a japonezilor. Fiecare persoană și fiecare grup etnic aduce plusvaloare comunității în care trăiește.
Cele două proiecte menite să gestioneze migraţia în România a persoanelor şi comunităţilor din afara Uniunii Europene: „Migrant în România”, implementat de Institutul Intercultural Timişoara în 5 oraşe mari din România printre care şi Clujul şi „Reţea de centre de informare pentru străini”, implementat de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, Misiunea în România, în 15 oraşe, amândouă finanţate de Oficiul Român pentru Imigrări din Fondul European pentru Integrare, au făcut casă bună în Cluj-Napoca sub egida Ligii Apărării Drepturilor Omului, filiala Cluj.
În cadrul proiectului „Migrant în România” s-au desfăşurat până în prezent 4 sesiuni locale, la care au participat între 25 şi 35 de persoane pe sesiune, în majoritate reprezentanţi ai comunităţilor de străini din afara Uniunii Europene dar şi funcţionari publici, jurnalişti, reprezentanţi ai ONG-urilor din domeniu. Principalele probleme dezbătute în cele patru sesiuni au fost:
- Studenţii străini, la Cluj, sunt mai mult o afacere; totuşi studenţia poate fi o ocazie foarte bună de a experimenta multiculturalitatea; de exemplu, programul ERASMUS oferă oportunitatea cunoaşterii altei culturi; ar fi binevenit un program studenţesc care să unească mai multe culturi din lumea arabă şi cea din România, iar studenţii români ar trebui informaţi în legătură cu avantajele orientării spre est (Saakashir Ghassan, sesiunea din 15 septembrie 2010);
- Există probleme mari cu vizele; în România se aşteaptă şi două luni până la obţinerea vizei, chiar dacă solicitanţii sunt căsătoriţi cu cetăţeni români, sunt rude care vor să participle la absolvirea unui student la o facultate din România sau sunt chiar absolvenţi ai unei facultăţi din România; este foarte important să se rezolve situaţia vizelor, prin intervenţia autorităţilor! Chiar şi turismul ar avea de câştigat (Hammad Ghazi, sesiunea din septembrie 2010).
- Studenţii străini formaţi în România ar trebui vazuţi ca un fel de “ambasadori” ai României în ţările arabe. Unii dintre studenţii străni formaţi în România ocupă funcţii importante în statul de origine (unii au devenit miniştrii). Este un avantaj care se poate folosi în mod pozitiv. (Hammad Ghazi, sesiunea din septembrie 2010).
- În lumea arabă există ONG-uri foarte multe şi foarte bine dezvoltate ce ar putea şi ar trebui implicate in dezvoltarea sectorului civic din România. (Saakashir Ghassan, sesiunea septembrie 2010).
- Realizarea unui festival al multiculturalităţii în Cluj-Napoca. Ideea unui astfel de festival a venit atât din rândul comunităţilor de RTT cât şi din rândul ONG-urilor din domeniu. (PATRIR Cluj). PATRIR a avut in aprilie 2010 un proiect de 3 zile, care a adunat 120 de tineri, colaborând cu Centrul Cultural Francez, British Council, Centrul Cultural American şi a fost un success neaşteptat; Această experienţă poate fi folosită şi in cadrul proiectului Migrant in România. (Mihaella Griga – PATRIR). Această experienţă este valorificată de LADO filiala Cluj şi PATRIR într-un proiect care se va concretiza în a doua jumătate a anului 2011. Domnul Hammad Gazi spune că asociaţia Ierusalim îşi doreşte foarte mult un festival muticultural unde asociaţia să poată prezenta cât de greu trăiesc cei rămaşi în ţară din cauza conflictelor politice din regiune. „Îmi doresc să pot spune public cât de greu trăiesc părinţii mei şi cât de greu trec strada. Uneori le trebuie o jumătate de zi să treacă strada, din cauza conflictului armat din această zonă”. Doctorul Gazi este un profesionist extrem de apreciat în Cluj şi extrem de stimat de vecinii români şi de instituţiile publice. Deşi asociaţia PATRIR a propus o runda de întâlniri pregătitoare cu asociaţiile RTT pentru pregătirea programului festivalului multicultural de la Cluj, o parte a celor prezenţi în sală au fost de părere că festivalul trebuie să se rezume la prezentarea obiceiurilor culturale din tara de origine şi nu să nu se intre în dezbateri politice (Sesiunea din 25 februarie 2011).
- Procedura de obţinere a cetăţeniei pune încă probleme. Domnul Ghazi sugerează ca autorităţile publice să elaboreze un Manual pentru obţinerea cetăţeniei române care poate ajuta foarte mult străinii care doresc să obţină acest drept. În acest moment atât obţinerea informaţiilor pentru completarea cunoştinţelor obligatorii pentru obţinerea cetăţeniei sunt extrem de greoaie, informaţiile se obţin cu dificultate, din foarte multe surse, iar evaluarea cunoştinţelor pentru obţinerea cetăţeniei nu are criterii standardizate. (Domnul Ghazi, sesiunea 7 decembrie 2010).
- Se cere sprijinul autorităţilor, în special al Primăriei municipiului Cluj-Napoca pentru amenajarea unui cimitir musulman unde să fie înmormântaţi cu ceremonial specific persoanele aparţinând acestui cult. A găsit înţelegere pentru amenajarea unui cimitir musulman la autorităţi, respectiv la primar şi la cei responsabili din Primăria Cluj-Napoca dar încă nu s-au găsit soluţiile practice, efective.
- Se afirmă că OUG 56/2007 face discriminări privind dreptul la muncă între cetăţeni membrii ai UE şi străinii dinafara spaţiului UE. „Chiar dacă protecţia cetăţenilor UE privind dreptul la muncă este legitimă, reglementările României în acest domeniu sunt departe de a încuraja angajarea facilă şi transparentă a străinilor din spaţiul non UE. Angajatorii sunt puşi în situaţia de a parcurge o procedură extrem de greoaie, de îndelungată dacă ne gândim că angajatorul trebuie să depună o tonă de documente care să ateste că nimeni din UE nu a dorit şi nu s-a prezentat pentru angajare pentru acel loc de muncă. Acea tonă de documente costă o muncă laborioasă, timp şi bani. După ce a dovedit toate acestea angajatorul mai are nevoie de încă o tonă de documente ca să dovedească la ORI că este în stare să angajeze un străin. Toate acestea încurajează munca la negru a străinilor dinafara UE. Ne dorim o procedură simplă şi transparentă pentru o angajare facilă? Atunci trebuie schimbată această procedură” (Ana Luduşan, LADO filiala Cluj, sesiunea 25 februarie 2011). Domnul Hammad Gazi preşedintele asociaţiei Ierusalim spune că fiecare comunitate de străini îşi construieşte propriul ei mecanism de promovare a cetăţenilor de aceiaşi origine şi de că angajarea se face cu prioritate la firmele deţinute de străinii de aceiaşi etnie, ceea ce poate fi şi bine şi rău. Din experienţa mea de sociolog, majoritatea comunităţilor de imigranţi îşi construiesc asemenea mecanisme, dar există semnale că uneori comunitatea poate exploata membrii noi veniţi, femeile, persoane cu dizabilităţi. Există semnale de la comunităţile româneşti din exil (Australia) în care unii români din comunităţile de emigranţi exploatează noi veniţi în comunitate. LADO filiala Cluj are câteva sesizări de acest fel.
Gestionarea migraţiei în România poate fi privită ca un act administrativ sec, sau poate fi privită ca un mecanism de colaborare între instituţii, comunităţile de migranţi, ONG-uri, mass-media şi populaţia majoritară, un mecanism care îmbină instumente standardizate, atitudini prietenoase şi harul de a gestiona divesitatea ca pe o resursă inepuizabilă de energii pozitive. Cele două proiecte privind migraţia persoanelor dinafara Uniunii Europene implementate la Cluj-Napoca inaugurează acel act de gestionare a migraţiei din afara Uniunii Europene ca pe o resursă inepuizabilă de energii pozitive.