Director
Institutul Intercultural Timişoara
Presa germană şi internaţională a reflectat pe larg timp de câteva zile discursul susţinut în 16 octombrie de Cancelarul German Angela Merkel la întrunirea organizaţiei de tineret a partidului său. Titlurile relatărilor aveau în marea lor majoritate în centru cuvintele „Multiculturalismul este un eşec total”. Aceste cuvinte au fost într-adevăr rostite de doamna Merkel, care a şi precizat de altfel ce înţelege prin multiculturalism: credinţa că putem „trăi pur şi simplu unii alături de ceilalţi şi să ne bucurăm unii de ceilalţi”.
Este deosebit de interesant de remarcat însă ce semnificaţie a dat în general presa internaţională acestor declaraţii. În marea lor majoritate comentatorii discursului l-au situat în contextul unor recente declaraţii publice ale politicienilor şi altor persoane publice din Germania, care au exprimat explicit atitudini negative faţă de imigranţi, în special faţă de cei de religie musulmană. S-a spus astfel că doamna Merkel a trecut de limitele dscursului „politic corect”, că s-a pronunţat împotriva imigraţiei şi că s-a apropiat astfel de poziţia populiştilor care denunţă pericolul ca Germania să devină peste 80 de ani o ţară majoritar musulmană şi care doresc limitarea manifestării în Germania a altor limbi, culturi şi religii, pe principiul „dacă doresc să trăiască în Germania, imigranţii trebuie să trăiască la fel ca germanii”.
Altfel spus, interpretarea dată cel mai frecvent declaraţiilor cancelarului german a fost că, abandonând multiculturalismul, va adopta o poziţie asimilaţionistă, negând dreptul la diferenţă al imigranţilor. O analiză mai nuanţată a discursului doamnei Merkel arată însă că o asemenea concluzie nu îşi găseşte argumente suficiente.
Principalele concluzii pe care le putem deduce din analiza discursului sunt, în opinia mea următoarele:
- într-adevăr, multiculturalismul nu a funcţionat şi este momentul să recunoaştem că a generat clivaje şi tensiuni în societate;
- Germania, ca orice altă ţară europeană nu îşi poate permite să ignore diversitatea culturală a societăţii ei actuale şi nici necesitatea menţinerii deschiderii pentru imigranţi în viitor;
- alternativa la multiculturalism o reprezintă integrarea, adică adoptarea de politici care să asigure cunoaşterea limbii germane de către imigranţi, dar şi înţelegerea de către imigranţi a reperelor fundamentale ale culturii şi societăţii germane, fără ca aceasta să însemne abandonarea propriilor apartenenţe culturale.
Deşi a fost prezentat ca un moment de referinţă în domeniu, un astfel de discurs nu este însă nou şi nici singular în peisajul politic european. Exact în aceleaşi linii se situează şi o declaraţie publică, aproape ignorată de presă, făcută în 2008, cu prilejul lansării Anului European al Dialogului Intercultural, de comisarul european de atunci resposabil cu educaţia şi cultura, Jan Figel (Comisar European pentru Educaţie, Formare, Cultură şi Tineret Discurs la deschiderea Anului European al Dialogului Intercultural, Ljubljana, ianuarie, 2008):
Vrem să depăşim societăţile multiculturale, în care culturile şi grupurile culturale doar coexistă unele lângă altele şi trăiesc „vieţi paralele” […]. Trebuie să devenim societăţi interculturale, în care o pluralitate de culturi cooperează în dialog şi resposabilitate împărtăşită.
Aşadar, comisarul european afirmase încă din 2008 ceea ce afirmă acum cancelarul german, cu privire la la necesitatea renunţării la multiculturalism ca bază a politicilor publice, însă propune şi o soluţie explicită: alternativa nu este asimilaţionismul, ci interculturalismul, adică promovarea unei „societăţi interculturale”.
Institutul Intercultural Timişoara are, încă de la începutul anilor 1990, ca principală misiune promovarea unei societăţi interculturale, pe baza principilor formulate în acea perioadă de Consiliul Europei. Consiliul Europei a reiterat dealfel şi în 2008 aceste idei, cu ocazia publicării unei Cărţi Albe a Dialogului Intercultural. O societate interculturală are în centru ideea de integrare, înţeleasă ca o situaţie în care tuturor cetăţenilor, fie autohtoni, fie imigranţi (deseori este greu să facem distincţia între aceste două categorii) li se oferă atât posibilitatea de a-şi manifesta apartenenţele culturale specifice, cât şi un cadru de comunicare, de dialog şi de colaborare pe baze democratice cu restul societăţii. Aceste idei sunt detaliate în documente disponibile pe site-ul www.intercultural.ro, dar şi în primul număr al revistei noastre, accesibil online la www.migrant.ro/revista.