Studiul de față urmărește analiza unor interviuri ghidate pentru a stabili variaţia în timp a autoidentificării etnice în cazul tinerilor basarabeni din România, şi influenţa auto-identificării asupra participării la viaţa social-politică a ţării gazdă.
Datele studiului provin din intervievarea a 24 de tineri basarabeni implicaţi în programe de studii universitare şi postuniversitare cu vârste cuprinse între 19 şi 26 ani. Cercetarea este exploratorie, subiecţii nu fost selectaţi în mod aleator, numărul mic de cazuri nu permite generalizarea rezultatelor, dar poate oferi un punct de plecare în cercetări ulterioare cu privire la percepțiile și atitudinile tinerilor basarabeni din România. După culegerea datelor au fost formate patru categorii în funcție de autoidentificarea etnică şi perioada de timp petrecută pe teritoriul ţării gazdă:
1. Autoidentificare cu identitatea românească şi perioadă lungă petrecută pe teritoriul ţării gazdă
Respondenţii din această categorie îşi explorează identitatea etnică, în primul rând din discuţiile cu bunicii, părinţii, câţiva dintre ei menţionând că bunicii le povesteau anumite întâmplări şi povestiri din perioada în care Basarabia era parte a României. Merită menţionat faptul că apar elemente noi în explorarea propriei identităţi, prin studierea istoriei.
„Din ce ştiu eu, bunicii mei au fost 100% români, bunicul a făcut armata la Vaslui, Huşi, el îmi povestea anumite poveşti pe de atunci, şi cum era situaţia sub români, şi atunci mi-am format şi eu identitatea de român’’.
„Cu ceva ani în urmă îmi plăcea şi istoria pe lângă matematică şi informatică, deşi acum sunt doctorand, nu mai sunt student propriu zis, şi am mai studiat şi eu aşa, am mai citit, şi astfel mi s-a părut absurdă ideea de limbă şi de naţiune moldovenească. Dacă până la o anumită vreme familia îmi insufla faptul că sunt român, când am crescut am început să conştientizez acest fapt. Am avut profesori care susţineau că există o limbă moldovenească şi că toţi suntem moldoveni, dar nu prea le-am dat mare atenţie şi am încercat să-i conving eu pe ei, că nu au dreptate, dar în unele cazuri am reuşit, în altele nu. A fost o chestie bună că am întâlnit oameni cu diferite păreri pentru că a fost un exerciţiu contrazicându-i pentru a-mi întări propria mea convingere’’.
2. Autoidentificare cu identitatea moldovenească şi perioadă scurtă petrecută pe teritoriul ţării gazdă
Respondenţii care fac parte din această categorie se consideră moldoveni, au răspuns că teritoriul care le aparţine ca patrie este Republica Moldova sau Basarabia; o parte dintre ei motivând acest lucru prin faptul că s-au născut pe acest teritoriu, că deţin cetăţenia statului sau că prietenii, rudele se află pe teritoriul Republicii Moldova.
,,Bineînţeles că Republica Moldova este patria mea, deoarece, acolo e familia mea, acolo îmi sunt rudele, prietenii, de acolo am pornit şi mă voi întoarce întotdeauna cu drag în locul în care am copilărit’’.
,,Republica Moldova, m-am născut acolo, am cetăţenia Republicii Moldova, acolo am dreptul la vot, acolo îmi plătesc impozitele’’.
,,Îmi este greu să spun care este identitatea mea, pentru că mama şi rudele din partea ei sunt moldoveni şi tata este rus, cea mai apropiată de mine este identitatea rusă, aş putea să mă consider mai întâi rus şi apoi basarabean’’.
,,E foarte greu de spus anume cum mă identific a fi, tatăl meu este bulgar şi mama mea e moldoveancă. Ținem mult la tradiţiile de familie, mai ales că tata vine din partea de sud a Republicii Moldova, de prin Stoianovca, unde tradiţiile bulgăreşti se ţin. Vorbim în familie bulgară şi moldovenească. Pot să zic ca mă consider moldovean bulgar?’’
În ceea ce privește limba vorbită, considerată a fi limba maternă, profilul majoritar se caracterizează prin afirmaţia că limba română este limba maternă. Cei care au răspuns că vorbesc limba moldovenească au ca limbă maternă limba rusă sau bulgară; alţii au afirmat că au două limbi materne, rusă şi moldovenească, sau română.
Afirmarea etnică este una puternică, obţinând răspunsuri de o intensitate sentimentală semnificativă. Unii dintre respondenţi au înşiruit principalele stereotipuri cu care se confruntă, când au fost întrebaţi care sunt simţămintele lor atunci când se spun lucruri urâte despre basarabeni.
,,Sincer m-aş simţi ca şi cum m-ar ofensa pe mine însumi’’.
,,Da, chiar m-am întâlnit cu aşa cazuri, când cineva spunea ceva urât despre basarabeni,că fetele sunt din alea uşuratice, naive şi se lasă uşor duse de nas de cei cu bani, dar acestea sunt pur şi simplu nişte stereotipuri de prost gust, şi ştiu că eram foarte revoltată în momentul acela’’.
,,M-aş simţi oarecum ofensat, nu foarte, ştii nu mă interesează pe mine ce se vorbeşte, se zice că basarabenii sunt beţivi, şi violenţi, nu am de ce sa mă supăr, nu mă priveşte pe mine, eu nu sunt aşa’’.
,,Din proprie experienţă, pot afirma că cel mai inteligent mod, de a răspunde unor astfel de replici, este ignoranţa de moment. Spun acest lucru, având în vedere faptul că detest discursurile lungi şi lipsite de sens, atunci când persoana care acuză nu este predispusă la un consens de idei. Prefer să demonstrez ulterior, într-un alt context, într-o altă modalitate. Stereotipurile au existat şi, din păcate, încă mai persistă, de aceea consider că nu este de ajuns o simplă replică de idei, care are impact nesemnificativ şi pe termen scurt’’.
3. Autoidentificare cu identitatea românească şi perioadă scurtă petrecută pe teritoriul ţării gazdă
Respondenţii din această categorie se caracterizează printr-o autoidentificare accentuată cu identitatea românească, chiar dacă au petrecut o perioadă scurtă de timp în România.
,,Nu sunt de pe malul drept al Nistrului, sunt din Transnistria, dar ştiu sigur că sunt român, eu nu am ales să fiu român, eu m-am născut român, nu poți să te naşti român şi să spui că eşti rus, pentru că sângele din venele tale este român’’.
,,Practic auto-informarea, citeşti din orice sursă, citeşti istoria, istoria care ne-a fost predată la şcoală, ideile care ne-au fost induse de către profesori, care ne-au spus că suntem români. De trei ori am demonstrat înfocat că sunt român, de câte ori am participat la olimpiada naţională la istorie, practic acolo au fost adunaţi oamenii care ştiau adevărul şi eram toţi cei mai înfocaţi pro români şi am cântat cântece românești, am cântat imnul României, am strigat: Unire!’’.
4. Autoidentificare cu identitatea moldovenească si perioadă lungă petrecută pe teritoriul ţării gazdă
Doar un respondent a îndeplinit criteriile acestei categorii. Acesta afirmă că resimte diferenţe de mentalitate între basarabeni şi români, înţelegându-se mult mai bine cu colegii ţării de origine decât cu românii, limba declarată maternă este română iar teritoriul Republica Moldova. Explorarea etnică are loc indirect, prin discuţiile cu prietenii basarabeni, şi în ceea ce priveşte afirmarea etnică, persoana respective se caracterizează prin sentimente puternice de ofensă atunci când se spun lucruri negative despre moldoveni şi lipsa acestora în cazul românilor.
Atitudini faţă de participarea politică
În cadrul acestui studiu s-a analizat în ce măsură respondenții sunt implicaţi în activități politice, motivaţiile care i-au făcut să participe civic într-un fel sau altul, care sunt formele de participare care au fost menţionate cel mai des de către tinerii intervievaţi.
Respondenții care se definesc ca fiind moldoveni şi care au petrecut o perioadă scurtă de timp în România, se caracterizează printr-o participare redusă la viaţa civico-politică a ţării gazdă, implicându-se într-o singură activitate politică sau în nici una, deşi, majoritatea dintre ei au afirmat că erau implicaţi activ în viaţa politică a ţării de origine. Cea mai predominantă activitate este voluntariatul în ONG. În ceea ce priveşte discuţiile despre viaţa politică a ţării gazdă, majoritatea subiecţilor au răspuns că nu obişnuiesc să facă acest lucru, principalul motiv fiind faptul că nu îi interesează sau că cel mai mult obişnuiesc să facă acest lucru cu prietenii români. Ei au fost, de asemenea, întrebați dacă au participat la mitinguri sau au semnat petiții.
,,Nu am participat, poate pentru că nu am avut timp, poate că nu am fost interesat, pentru că un miting după părerea mea, un miting trebuie să aibă efect asupra unei probleme, dar consider că nu prea îşi au efectul dorit’’.
,,Nu, credinţa că nu o să aibă nici un efect, de aceea nu am participat’’.
În cadrul categoriei respondenților care se autoidentifică cu identitatea românească şi au petrecut o perioadă lungă de timp în România, profilul majoritar se caracterizează printr-o participare politică mare, respondenţii fiind implicaţi în activităţi politice, mitingul fiind activitatea cel mai des pomenită de către tineri, după care urmează voluntariatul în ONG, semnarea de petiţii şi discuţiile despre viaţa politică a ţării gazdă.
,,Da,am fost la trei mitinguri dacă îmi aduc bine aminte, unul a fost despre taxa auto, apoi ceva probleme studenţeşti, m-am identificat cu respectiva problemă, mitingurile au avut tematici legate de România’’.
,,Da, au avut tematici legate de drepturi,de burse studenţeşti, am fost la mitinguri din curiozitate şi să îmi apăr cauza”.
,,Practic voluntariatul în măsura posibilităţilor, în cadrul unor ONGuri. Particip la acele acţiuni care îmi creează o stare de autosatisfacţie, dar şi din considerent civic, gândindu-mă că acţiunile mele vor avea effect benefic asupra altor persoane. Mă caracterizează un puternic spirit empatic motivant pentru astfel de situaţii’’.
,,Da, am semnat numeroase petiţii, în principal pe probleme administrative cu drumuri, cu amenajarea parcurilor. Am semnat şi ceva petiţii online legate de Republica Moldova, dar nu mai ţin mine temele lor’’.
În rândul respondenţilor care se autoidentifică a fi români şi care au petrecut o perioadă scurtă de timp în ţara gazdă, participarea politică este mai mare decât în cazul subiecţilor care se percep a fi moldoveni şi care au petrecut o perioadă scurtă în România. Cea mai des pomenită activitate politică este convingerea anumitor persoane să practice anumite acţiuni politice, unii dintre respondenţi au declarat că discută intens anumite probleme politice cu membrii familiei şi încearcă să-şi impună părerea.
,,Da am încercat să impun părerile mele politice în cazul bunelului’’.
,,Dar oamenilor de pe stradă da, discutând cu ei, împărţind fluturaşi’’.
Identitatea, limba şi istoria, sunt probleme intens politizate în Republica Moldova şi sensibile de asemenea. Este foarte interesant faptul că subiecţii care se consideră moldoveni nu au explorat într-un grad înalt propria identitate, doar câţiva dintre respondenţi au declarat că vorbesc deliberat şi în mod direct cu părinţii despre acest lucru, însă majoritatea dintre cei care se consider români au afirmat o puternică explorare etnică, atât prin discuţii şi acţiuni ale familiei cât şi prin anumite acţiuni şi comportamente, prin studierea istoriei şi mass-media. Tinerii veniţi de curând la studii în România au recunoscut că de când au venit în România, problematica moldovean/basarabean/român le-a trezit interesul. Un alt aspect important este participarea politică mare a respondenţilor care au petrecut o perioadă lungă de timp şi care se consideră români, faţă de cei care se consideră moldoveni şi care nu sunt de multă vreme în România. În ceea ce priveşte variaţia în timp a identităţii, datele studiului relevă existenţa unei schimbări în timp a viziunii asupra propriei identităţi etnice în rândul celor intervievaţi.