Director Institutul Intercultural Timişoara
Nu este necesară o cercetare sociologică riguroasă pentru a dovedi faptul că majoritatea românilor cred că limba română este o limbă foarte greu de învăţat de către străini şi că puţini străini ar avea motivaţia şi perseverenţa de a face un astfel de efort.
La una dintre întrunirile privind integrarea migranţilor care a avut loc la Iaşi în organizarea Institutului Intercultural din Timişoara, doctorul Kamel Earat, Preşedintele Centrului Cultural Arab din Iaşi ne semnala un fapt surprizător: în Parlamentul Iordaniei există un grup de parlamentari care aleg uneori să comunice între ei în limba română. Aceştia, ca şi mulţi alţi intelectuali şi specialişti din Orientul Mijlociu, au studiat în România şi vorbesc perfect limba română. La fel, jurnalistul Ahmed Jaber, ne atrage atenţia asupra oportunităţilor de cooperare pe care le pot reprezenta foşti studenţi arabi în România, ajunşi acum în poziţii de conducere în ţările lor. Am început de asemenea să ne obişnuim cu prezenţa publică a unor vorbitori de limba română de origine străină. Realizatoarea TV Mbela Nzuzi şi doctorul Raed Arafat sunt exemple elocvente.
La noi la Institutul Intercultural din Timişoara primim în stagiu de mai mulţi ani tineri din diferite ţări şi am constatat că o parte dintre ei, fie că provin din Franţa, din Canada, sau din Olanda, au reuşit să înţeleagă limba română şi chiar să o vorbească la un nivel satisfăcător după mai multe luni de interacţiune cu colegi timişoreni.
Aceste exemple contrazic aşadar stereotipul „limba română – limbă inaccesibilă străinilor” sau „limba română – limbă neinteresantă”. Este momentul să depăşim aceste percepţii limitate şi limitatoare şi să ne concentrăm şi pe modul concret în care toţi cei interesaţi, şi în mod deosebit cei care locuiesc în România, inclusiv cei proveniţi din alte ţări, pot fi susţinuţi să înveţe limba română la un nivel suficient pentru nevoile specifice ale fiecăruia.
Ahmed Jaber mărturiseşte în interviul de la pagina 16 că a avut contact cu literatura română, cunoscând astfel cultura română, înainte de a veni în România. Cei mai mulţi dintre migranţii sosiţi în ţara noastră ajung însă în contact simultan atât cu limba română, cât şi cu societatea şi cultura României, deseori acestea fiind semnificativ diferite de contextul lingvistic şi cultural de unde provin.
Este, de aceea, necesară conceperea unor metode şi a unor instrumente moderne pentru învăţarea limbii române, articulate cu dimensiunea culturală şi, în acelaşi timp, centrate, nu pe istoria literaturii, nici pe gramatică, ci pe dimensiunea practică. Un astfel de demers, deşi este o noutate în România, ar răspunde unor nevoi actuale reale, care se anticipează că vor creşte simţitor în anii următori. El este de altfel şi în concordanţă cu tendinţele din diferite ţări europene confruntate, unele doar recent, cu fenomenul migraţiei. Acest demers este totodată covergent şi cu dezbaterile şi recomandările europene, descrise succint în ultimele pagini ale acestui număr, şi care, plecând de la recunoaşterea că Uniunea Europeană are 23 de limbi oficiale, limba română fiind una dintre ele, susţin şi învăţarea limbilor europene ce nu sunt considerate de circulaţie internaţională, şi învăţarea de către migranţi a limbii societăţii în care trăiesc.