Comparând datele sondajului INSOMAR realizat în 2009 la cererea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării cu cele obţinute de CNCD anul trecut, în percepţia populaţiei majoritare a crescut sensibil atitudinea discriminatorie la adresa imigranţilor (alături de persoanele cu dizabilități, persoanele infectate cu HIV şi femei). Din comparaţie reiese şi întărirea percepţiei asupra refuzului de căsătorie cu o persoană de altă religie, ca şi creşterea distanţei sociale în relaţiile de prietenie, vecinătate şi colegialitate cu acestea. Poate fi semnalată şi accentuarea temerii că imigranţii chinezi ocupă locurile de muncă ale românilor (20,5 % în prezent, aşadar creşterea acestei percepţii cu 4 procente) iar infracţionalitatea acestora ar fi un pericol pentru societate (20,6% în prezent). Este actuală şi considerarea arabilor în România ca pericol terorist (25,4%). Şi toate acestea se întâmplă pe fondul unei scăderi uşoare a încrederii în instituţia care gestionează apărarea drepturilor grupurilor vulnerabile la discriminare.
Pe de altă parte, grupurile faţă de care populaţia manifestă disponibilitatea cea mai mare de acceptare în cercurile de proximitate cele mai intime (familia şi cercul de prieteni apropiaţi) sunt persoanele de altă cetăţenie, etnicii maghiari şi persoanele de altă religie. Peste 64% din populaţie ar accepta aceste persoane ca membri ai familiei şi peste 76% i-ar accepta ca prieteni apropiaţi. Aceste rezultate indică un grad ridicat de toleranţă al populaţiei în raport cu aceste grupuri. 53,6 % din populaţie este de acord ca imigranţii stabiliţi în România să-şi păstreze cultura, ceea ce indică un preţios îndemn pentru ca grupurile RTT (Resortisanţi ai Ţărilor Terţe) să insiste în afirmarea prin propria cultură.
Este interesant de observat modificarea profilului discriminatorului român. De unde până acum acesta era un tânăr/tânără cu studii superioare din mediul urban, acesta a devenit vârstnic, neinformat, cu venituri modeste, cu studii medii, care locuieşte în mediul rural (îndeosebi Muntenia şi Moldova). E oarecum paradoxal faptul că populaţia din Moldova apare ca având în cel mai mare procentaj cunoştinţă despre existenţa şi activitatea CNCD. Nu ştiu dacă este util să ne îndreptăm cu toţii spre locurile cele mai tolerante (Transilvania şi Bucureşti) sau mai degrabă să ţinem cont de atenţia îndreptată de către cei intervievaţi asupra importanţei prevenirii actelor de discriminare, informării şi medierii.
Aş îndrăzni să fac o legătură între atitudinea mai puţin tolerantă a moldovenilor din România şi evenimentele mereu recente din Republica Moldova. Există o tensiune care persistă şi care devine vizibilă în cele mai neaşteptate aspecte. Consider de aceea binevenit un demers de creionare a situaţiei cetăţenilor din Republica Moldova care se află în România.
Probleme apar şi în ceea ce îi priveşte pe cetăţenii români aflaţi în Republica Moldova, dar ştim cel puţin că avem un Senator care poartă responsabilitatea acestora. Încerc să găsesc cine reprezintă în România cetăţenii din Republica Moldova. Mai apare drept pertinentă şi întrebarea: sunt cetăţenii moldoveni RTT în România? Protecţia care le este acordată este mai însemnată decât a celorlalţi RTT sau din contră? Câţi asemenea cetăţeni se află în România? Ştim doar că până la mijlocul acestui an, Oficiul Român pentru Imigrări a depistat 397 de cetăţeni moldoveni aflaţi ilegal pe teritoriul României.
La toate aceste întrebări răspunsurile sunt îndoielnice. Şi mi-am adus aminte de un vechi prieten din Chişinău, care venise în România pentru a urma Facultatea de Regie şi cu dorinţa de a rămâne. Fiu al unui român şi al unei rusoaice, era iremediabil îndrăgostit de România, deşi era luat în derâdere pentru asta şi hulit pentru că are o bursă de la statul român, bursă cu care era de fapt imposibil să supravieţuieşti acum mai bine de zece ani, el n-a mai părăsit România.
Dar ce se mai întâmplă cu studenţii moldoveni? Un comunicat de presă al ORI din 23 septembrie 2009 venea să infirme zvonul că studenţii basarabeni sunt obligaţi să achite o taxă pentru eliberarea permisului de şedere. Se comunică astfel că la data de 7 septembrie 2009 a intrat în vigoare „Protocolul privind scutirea la plată a permiselor de şedere permanentă/temporară pentru cetăţenii străini”, document încheiat între Oficiul Român pentru Imigrări (O.R.I.) şi C.N. Imprimeria Naţională” – S.A.(C.N.I.N.). Este specificat că, în fapt, înainte de intrarea în vigoare a acestui protocol, categoriile sus-menţionate de cetăţeni străini s-au bucurat de aceleaşi facilităţi potrivit prevederilor protocolului anterior încheiat întrea instituţia noastră şi Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS). Se reaminteşte pe această cale şi faptul că, în baza O.U.G. 94/2008, activitatea de producere a paşapoartelor electronice, a permiselor de şedere şi a documentelor de călătorie care se eliberează străinilor a fost preluată de către Compania Naţională „Imprimeria Naţională” –S.A.
Aşadar, conform ORI, categoriile de străini care beneficiază de scutire la plata preţului permiselor de şedere sunt clar prevăzute în Protocol: bursierii din învăţământul preuniversitar, universitar şi postuniversitar pentru care statul român suportă toate cheltuielile; nebursierii din învăţământul preuniversitar, universitar şi postuniversitar pentru care statul român plăteşte taxa de şcolarizare; nebursierii din învăţământul preuniversitar, universitar şi postuniversitar care plătesc taxa de şcolarizare ca şi studenţii români; cetăţenii străini cu domiciliul permanent în România, pensionari ai statului român, cu venituri sub salariul minim pe economie, cu vârsta peste 60 de ani şi care nu beneficiază de drepturi sociale din partea altui stat; apatrizii de origine română repatriaţi în baza unor înţelegeri internaţionale, care nu dispun de mijloace financiare; străinii beneficiari ai unei forme de protecţie în România (refugiaţi şi cei cu protecţie subsidiară); alte categorii de străini care îşi reglementează dreptul de şedere pe teritoriul României şi care sunt scutiţi de la plata permiselor de şedere în baza legii sau a unor acorduri interministeriale, interguvernamentale sau internaţionale la care România este parte.
O ştire din 14.08.2008 vine cu detalii asupra cuantumului în monedă europeană a burselor pentru cetăţenii străini. De burse majorate cu 81,19% beneficiază elevii, studenţii, masteranzii, doctoranzii, medicii aflaţi la specializare şi cursanţii din Republica Moldova şi Ucraina, cei de origine etnică română din afara graniţelor ţării, cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi cetăţenii străini, bursieri ai statului român, care studiază în instituţii şi unităţi de învăţământ din România. Potrivit unei decizii a Guvernului României, elevii şi studenţii primesc burse constând în echivalentul în lei al sumei de 65 de euro/lună; bursele masteranzilor, ale medicilor aflaţi la specializare şi ale cursanţilor aflaţi la stagii de specializare/perfecţionare postuniversitară sunt echivalentul în lei al sumei de 75 de euro/lună; doctoranzii au burse constând în echivalentul în lei al sumei de 85 de euro/lună. Toate aceste persoane beneficiază şi de cazare în internatele şcolare şi căminele studenţeşti. Cel puţin în legătură cu taxele şi bursele ni s-a risipit îndoiala.
Poate că motivul pentru care a crescut cuantumul burselor este legat de faptul că, potrivit statisticilor Biroului pentru Străini din Iaşi (unde se află cel mai mare număr de cetăţeni moldoveni), în 2008 numărul tinerilor din Republica Moldova veniţi la studii scădea (cu 17,1% în 2007 faţă de 2006), dar creştea semnificativ numărul cererilor pentru reîntregirea familiei (cu 33,1 %). Conform aceloraşi surse, în 2007 faţă de 2006 se înregistra o creştere cu 82,8 % a numărului cetăţenilor din Republica Moldova angajaţi sau detaşaţi la muncă in Iaşi. Şi numărul rezidenţilor permanenţi crescuse în 2007 faţă de 2006 cu 62,8%, precum şi cel al căsătoriilor de convenienţă.
Încercând să aflăm cine mai este responsabil de cetăţenii Republicii Moldova care trăiesc în România, am aflat că s-a încercat constituirea unei asociaţii numită CMR-ORM (Comunitatea Moldovenilor din România – Originari din Republica Moldova). CMR-ORM a decis în iulie 2008 să acţioneze statul român în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis respingerea unei cereri de strămutare a unui dosar soluţionat definitiv de Tribunalul Iaşi, la sfârşitul lunii februarie, prin care reprezentantul legal al organizaţiei solicita instanţei româneşti acordarea de personalitate juridică acestei asociaţii. Tribunalul Iaşi respinsese ca nefondat recursul declarat de către preşedintele organizaţiei, menţinând astfel o decizie din 11 noiembrie 2007 a Judecătoriei Paşcani, prin care se respingea solicitarea de acordare personalitate juridică. În motivarea Judecătoriei din Paşcani se arăta că CMR-ORM ar urmări, contrar celor declarate in Statutul Asociaţiei, „recunoaşterea şi promovarea drepturilor şi a intereselor membrilor unei «naţiuni moldoveneşti», ai unei «minorităţi moldoveneşti» în România”. În continuare, instanţa explica diferenţele dintre naţiune şi comunitate: Comunitatea Moldovenilor din România – Originari din Republica Moldova nu poate crea o noua identitate etnică, deoarece nu exista o identitate etnică, culturală, lingvistică sau religioasă moldovenească distinctă de cea română, fiind invocată Recomandarea 1201 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în Propunerea pentru definirea minorităţilor naţionale care se referă la „un grup de persoane dintr-un stat care manifestă caracteristici etnice, culturale, religioase şi lingvistice distincte”, ca fiind o identitate specifică ce distinge o minoritate de alta sau de majoritate. În motivele de recurs, reprezentantul legal al CMR – ORM a arătat că „ideea de bază a Asociaţiei nu contravine ordinii de drept din România” cum s-a susţinut în motivarea Judecătoriei, „deoarece urmărind promovarea valorilor unei colectivităţi (a unei comunităţi de idei/ principii/ crezuri şi simţăminte proprii) care se declară că aparţin naţiunii moldoveneşti, se exercită dreptul la asociere, la libertate de exprimare, la liberă conştiinţă şi identitate”. În aceste condiţii cine sunt „moldovenii” din România?
Zăbovim cu interes asupra ultimelor Recensăminte din România (2002) şi Republica Moldova (2004). În statistica populaţiei după etnie nu găsim „moldoveni”. Desigur, vom spune, doar moldovenii nu sunt o etnie în România, ci RTT. Dar în acest document apar 2249 de chinezi, care şi ei sunt RTT. Poate că moldovenii intră la categoria celor de la „altă etnie” (13 653 persoane) sau se află printre cei de „etnie nedeclarată” (5935 persoane)…
Dacă ne continuăm demersul, aflăm că în statistica populaţiei după etnie românii sunt în număr de 19 409 400, adică 89,5%, dar personele care au limba română ca limbă maternă sunt în număr de 19 741 356, adică 91% din întreaga populaţie. Mai sunt şi 5345 de persoane care nu-şi declară limba maternă.
Avem sârguinţa să descoperim că în Republica Moldova datele statistice „după naţionalităţile de bază” confirmă existenţa a 73 276 de români în acest spaţiu, adică 2,2 procente din populaţie. De notat însă că moldovenii din dreapta Prutului pot fi simultan moldoveni şi români pe când cei din stânga Prutului trebuie să aleagă între a se declara moldoveni sau români.
Sperăm că întrebările noastre au rămas austere dar au devenit mai puţin timide, aşa cum se conturează şi agitata identitate a cetăţenilor Republicii Moldova din România.
De la Nistru pân’ la Tisa tot Românul plânsu-mi-s-a (Mihai Eminescu, Doina)