Călin Rus, director Institutul Intercultural Timişoara
Încă de la primele seminarii locale și naționale organizate în 2009 de Institutul Intercultural Timișoara și partenerii săi, reprezentanți ai comunităților arabe din România au avut o participare activă și au devenit parteneri de dialog ai organizației noastre. Reprezentații organizațiilor arabe au prezentat celorlalți participanți problemele cu care se confruntă, activitățile pe care le desfășoară și nevoile comunității, cărora se străduiesc să le răspundă. Aceste organizații au avut de asemenea o prezență activă în grupurile de lucru ce au analizat la nivel național aspecte administrative, culturale sau sociale ale integrării în societatea românească.
Momentele cele mai profunde și autentice de dialog nu le-am avut însă în sălile de conferințe, ci în contexte informale, deseori în restaurantele unora dintre colegii noștrii arabi, unde ne-au delectat, deopotrivă, cu specialități culinare din țările lor de origine și cu povești de viață captivante. Tot aici s-au născut și unele dintre ideile de colaborare pe care ne-am propus să le dezvoltăm împreună.
Constatăm în ultima perioadă că putem vorbi tot mai mult de depășirea fazei simplului dialog și că devenim cu adevărat parteneri. Iată doar câteva argumente pentru această afirmație:
- dacă până acum eram noi cei care invitam la colaborare și la evenimente organizate de noi, primim acum invitații la parteneriate și acțiuni comune (de exemplu, parteneriatul cu Centrul Cultural Româno-Arab din Timișoara, sau colaborările civice și culturale cu Clubul Româno-Arab de Cultură și Presă);
- seminarul național Migrant în România, ce a avut loc la sfârșitul lunii mai la București, a fost reflectat pe larg de către postul de radio online și portalul de știri www.radioislam.ro
Această tendință pozitivă și relațiile noastre cu reprezentanții comunităților arabe din România, bazate pe încredere și respect reciproc, sunt însă în contrast cu modul de relaționare cu aceste comunități al unor autorități ale statului român și al mass-media. Astfel, în luna aprilie a acestui an, sediile Centrului Cultural Islamul Azi și ale Ligii Culturale Islamice din România au fost percheziționate simultan de ofițeri ai Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Mai mult, perchezițiile au fost extinse în unele cazuri și la domiciliile celor implicați în conducerea celor două organizații. Într-un comunicat publicat pe site-ul www.islamulazi.ro, se menționează că, prin modul cum au fost realizate unele dintre aceste percheziții, „au fost încălcate drepturi fundamentale și s-a recurs la acțiuni de umilire a persoanelor și de afectare în sens negativ a imaginii publice a acestora”. Deși în final nu au putut fi confirmate nici un fel de acuzații la adresa persoanelor și organizațiilor vizate, aceste acțiuni au fost reflectate în presă tendențios, cu titluri de genul: Suspiciuni de terorism pe teritoriul României; Posibile atentate teroriste în România, dejucate de SRI și DIICOT. În mai multe luări de poziție ulterioare, nepreluate însă de presa românească, conducerile organizațiilor implicate protestează cu demnitate împotriva modului în care s-au comportat ofițerii DIICOT în unele cazuri și reafirmă că „nu este corect și onest din punct de vedere politic, intelectual și uman să echivalăm musulmanii cu teroriștii”. Este așadar nevoie de acțiuni susținute care să apropie comunitățile arabo-musulmane din România de restul populației și care să faciliteze și o raportare adecvată a tuturor instituțiilor la membrii acestor comunități.
Ne dorim ca astfel de evenimente să nu mai aibă loc, ca presa să preia corect informațiile despre aceste comunități, evitând perpetuarea stereotipurilor negative, dar și ca, în continuare, tot mai multe organizații și comunități ale celor care au ales în ultimii ani să trăiască alături de noi în România, să treacă de la stadiul de parteneri de dialog, la cel de parteneri pur și simplu ai Institutului Intercultural. Să colaborăm de pe poziții de egalitate și să contribuim fiecare la o reală integrare și la asigurarea accesului egal la drepturile fundamentale pentru toți.