Migrant în România – Numărul 8, Anul 2010 – Descărcați pdf.
Editorial. „Kefaya!” („Destul!”). Marian Chiriac
Organizații. British Council – respect pentru diversitate
Studiu. Jean Louis Kialoungou: A fi străin în România reprezintă un atu și nu un handicap
Proiect. Indicele politicilor de integrare a migranților – Migrant Integration Policy Index – MIPEX III- Iris Alexe
Interviu. România pe harta generozității locale .Diana Ureche.
Eveniment. Platforma „Migranţi şi cetăţenie europeană”. Călin Rus
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei adoptă recomandări privind integrarea migranţilor
Analiză proiecte. Statistici privind migrația în 2010. Oana Neștian
Dezbateri. Rețea de centre de informare și consiliere pentru resortisanți ai unor țări terțe.
Europa. Comunitatea arabă din Timișoara: un exemplu de implicare civică. Călin Rus
Studiu. Vorbiți românește? Cursuri de limba română și orientare culturală pentru migranți. Oana Bajka
Analiza. Grecia plănuiește un zid anti-imigranți
Interviu. „După 20 de ani ca în povești, ne-am regăsit și ne-am căsătorit”. Oana Neștian
Interviu. Dr. Ahmed Mazhar Nakechbandi: „Ramadanul apropie omul de societate, de vecinul lui, de semeni”. Amadou Diouma Niang
Interviu. Dr. Li, medicul chinez ce ține la România
Culinar. Wambatu salada. Brinjal / Salata cu vinete. O reţetă din Sri Lanka . A. V. R. Chandana
Editorial
„Kefaya!” („Destul!”)
Nu ai cum să nu fi urmărit cu fascinație – şi totodată cu teamă – ceea ce s-a întâmplat în țări precum Tunisia și Egipt. Mișcările de stradă de acolo, așa numita „revoluție de iasomie” sau „revoluție arabă”, ne-au reamintit cât de importante sunt democrația și libertatea pentru oameni, că dorința de a scăpa de autocrații este mai puternică decât orice stat polițienesc.
Principalul factor al schimbării au fost tinerii. Înarmați pe lângă pietre și sticle incendiare și cu telefoane mobile de pe care și-au propagate mesajele direct pe Twitter sau pe alte rețele sociale, aceștia și-au cerut în primul rând dreptul de a participa la o bunăstare pe care în ultimele decenii o castă conducătoare a confiscat-o în propriul beneficiu.Exemplul Egiptului este elocvent: în rândul tinerilor absolvenți de învățământ superior până în 30 de ani, șomajul este de peste 30 la sută, similar cu cel întâlnit în grupa demografică 15-24 de ani. În tot Orientul Mijlociu, inclusiv Egipt – care e și cea mai mare țară arabă, această grupă de vârstă reprezintă circa două treimi din întreaga populație. Astfel, dintre cele 80 de milioane de egipteni, cel puțin 50 de milioane au avut destule motive să nu-și dorească perpetuarea status-quo-ului.
Tot cu fascinație – dar în plus cu emoție și alt fel de implicare – au urmărit mișcările din Tunisia sau Egipt și imigranții arabi aflați în România. Printre ei, tot tinerii au fost cei mai implicați, dacă ar fi să amintesc aici cele câteva zeci de egipteni care au cerut demisia lui Hosni Mubarak în fața ambasadei Egiptului la București.
Noua generație va avea cu certitudine un rol determinat în ceea ce privește viitorul revoltelor arabe.
Un viitor care implică și Europa, ne implică și pe noi. Asta pentru că dacă revoltele reușesc, dacă în țările nordafricane – tradițional un furnizor masiv de imigranți – se instalează regimuri democratice tinerii arabi, care acum spun “Kefaya” („Destul”) vor circula mai ușor peste Mediterană. Din potențiali emigranți pe considerente politice sau economice ei pot deveni parteneri, contribuind printre altele la economiile europene și la finanțarea pensiilor unei populații care îmbătrânește rapid. Dacă revoltele arabe dau greș și în regiune se instalează la putere regimuri islamiste nu va fi bine pentru nimeni.
De aceea, tranziția de la autocrație la democrație în Orientul Mijlociu e un subiect care va interesa foarte mult Europa și care va influența, se pare, și discuțiile privind viitorul multiculturalismului european.
La câteva luni după declaraţia controversată a cancelarului Angela Merkel cum că societatea multiculturală în Germania a „dat greş”, a urmat pe 5 februarie un discurs al premierului britanic David Cameron. „În conformitate cu doctrina multiculturalismului de stat”, a afirmat Cameron în timpul unei conferințe internaţionale asupra securităţii din München, „am încurajat culturile să trăiască vieţi separate, depărtaţi unii de alţii şi de restul societăţii. Nu am reuşit să oferim o viziune a unei societăţi căreia să dorească a-i aparţine”. Ceea ce, a continuat acesta, a condus la „eşecul ca unii oameni să trebuiască să se confrunte cu ororile căsătoriei forţate” şi este, de asemenea, cauza principală de radicalizare care poate duce la terorism.
David Cameron a mai spus că Marea Britanie trebuie să adopte o politică de „liberalism musculos” pentru a susţine valorile de egalitate, legile şi libertatea de exprimare în toate straturile societăţii. El a avertizat grupurile de musulmani că dacă aceştia nu reuşesc să aplice drepturile femeii sau să promoveze integrarea, ei îşi vor pierde finanţarea guvernamentală. Toţi imigranţii din Marea Britanie trebuie să vorbească limba engleză iar şcolile trebuie să înveţe cultura comună a ţării, a mai fost una din ideile premierului britanic.
Cele spuse de David Cameron rezonează perfect cu ideile exprimate anterior de Angela Merkel. Se pare că la nivelul liderilor europeni se înțelege că a venit vremea depășirii stadiului unei societăți multiculturale, în care culturile şi grupurile culturale doar coexistă unele lângă altele şi trăiesc „vieţi paralele”.
După cum spunea și Călin Rus în numărul anterior al revistei Migrant în România, poate că a venit vremea ca la nivelul politicilor publice să se renunțe la multiculturalism, alternativa nefiind
asimilaționismul, ci interculturalismul, adică posibilitatea oferită tuturor cetățenilor (inclusiv imigranților) de a-și de a-şi manifesta apartenenţele culturale specifice într-un cadru de comunicare, de dialog şi de colaborare pe baze democratice cu restul societăţii.
Iar democrație, libertate, egalitate, respect reciproc și dialog nu sunt valori care trebuiesc redescoperite și asumate doar „acasă” în Europa. Sunt valori care trebuiesc promovate pretutindeni, inclusiv în actuala zonă fierbinte a lumii: Orientul Mijlociu