Migrația în afara marilor orașe

România s-a transformat, într-o perioadă de aproximativ un deceniu, dintr-o societate închisă într-o țară de emigrație, în care aproximativ 20% din forța de muncă active lucrează în străinătate, dar și într-o țară de imigrație tot mai atractivă, mai ales datorită intrării în Uniunea Europeană începând cu 1 ianuarie 2007 și schimbărilor produse odată cu aderarea la Uniunea Europeană.

Un număr din ce în ce mai mare de străini, cetățeni europeni sau resortisanți ai țărilor terțe, aleg să locuiască în România. Pe lângă motivele care îi atrag aici, și care pot fi de factură economică, socială, culturală, personal etc., se ridică și întrebarea cu privire la zonele din România în care aleg să locuiască acești cetățeni străini. Care sunt aspectele cele mai atractive pentru ei: oportunitățile din marile orașe sau liniștea din zona rurală?

Institutul Intercultural Timișoara, a implementat în perioada 2004-2007, proiectul european Rural – In, un proiect finanţat de Direcţia de Ocupare a Forţei de Muncă şi Probleme Sociale a Comisiei Europene şi coordonat de Crucea Roşie din Spania.

În continuare sunt prezentate o parte din rezultatele acestei cercetări, în care sunt analizate date statistice la nivel național, cu scopul de a forma o imagine de ansamblu cu privire la imigranții din România, și identificarea unor caracteristici cheie ale acestui proces în zonele din afara reședințelor de județ, din diferite părți ale României.

La sfârșitul anului 2005 a fost înregistrat un număr total de 42316 de cetățeni străini cu permis de rezidență în România. Desigur, ei nu reprezintă numărul total de imigranți, dar situația lor poate fi un indicator foarte relevant al problemelor majore legate de prezența imigranților în afara marilor orașe din România.

Înainte de a analiza aceste date, trebuie luate în considerare două observații. În primul rând, județul Ilfov este o zonă rurală 100%, dar este situat în jurul capitalei București, fiind astfel foarte aproape de toate facilitățile unui oraș mare. În al doilea rând, procentajul mare de imigranți care trăiesc în afara reședinței de județ în județul Hunedoara poate fi explicat prin structura sa atipică: spre deosebire de toate județele României, este un județ mai puternic industrializat, cu populația concentrată nu în orașele mari (resedința de județ), ci distribuită în câteva orașe de mărime egală. Totuși, dacă luăm în considerare faptul că numărul imigranților din acest județ este mic, concluziile generale nu sunt afectate în mod semnificativ.

Astfel, se poate concluziona, per ansamblu, că aproape 20% dintre străinii cu rezidență permanentă în România au ales să trăiască în afara marilor orașe, cu diferențe variind de la mai puțin de 4% în județul Galați, la aproape 70% în Vaslui, Caraș-Severin, Teleorman, Giurgiu sau Ialomița. Explicația procentaj mai mare în aceste zone trebuie să țină cont de două aspecte deosebit de importante. Vaslui și Caraș-Severin sunt județe de frontieră și un număr mare de persoane din Republica Moldova au ales să trăiască în zonele rurale din Vaslui, în timp ce în județul Caraș- Severin trăiesc mulți cetățeni sârbi. În ambele cazuri, apropierea de locul lor de origine este adesea în strânsă legătură cu relațiile familiale preexistente (în Caraș-Severin există etnici sârbi care au legături cu minoritatea sârbă care locuiește de veacuri pe acele meleaguri, cu etnicii români din cadrul comunității minoritare care locuiește de cealaltă parte a graniței cu Serbia, precum și cu etnicii germani din cadrul comunităților germane tradiționale din acea zonă). Teleorman, Giurgiu și Ialomița sunt județe predominant agricole, situate la o distanță mică față de București, unde au fost realizate investiții în domeniul agriculturii de către italieni, turci, și libanezi și unde s-au instalat mai mulți cetățeni ai Republicii Moldova.

Neamț și Suceava, sunt două județe care au printre cele mai mari numere de imigranți în zonele din afara marilor orașe. În ambele cazuri, majoritatea dintre aceștia sunt veniți din Republica Moldova și Italia, dar în cazul Sucevei există și un număr mare de ucrainieni și turci, precum și de comunități abia formate de chinezi și americani. Un număr mare de imigranți este înregistrat și în Argeș, majoritatea fiind moldoveni, dar și turci, arabi, italieni și francezi, ultimii aflați în legătură direct cu cea mai mare fabrică de mașini din România, proprietatea unei companii franceze. O situație asemănătoare poate fi observată și în cazul Constanței, cu un număr important de canadieni, în strânsă legătură cu șantierul pentru construirea unei centrale nucleare, pe lângă prezența multor turci, arabi, moldoveni și italieni.

Un număr foarte mic de imigranți se găsește în județele mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic și/sau mai izolate, la care se ajunge mai greu, luând în considerare actuala infrastructură a României, care este foarte slab dezvoltată.

Aceste date reflectă statisticile oficiale, bazate pe permisele de rezidență permanentă eliberate de Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, la vremea respectivă. Totuși, în cazul anumitor comunități, numerele reale sunt mult mai mari, dar greu de evaluat exact, deoarece se bazează pe reînnoirea vizelor temporare sau, în cazul cetățenilor UE, rezidența neînregistrată în România.

Trebuie remarcat și faptul că zonele din afara marilor orașe trec printr-un proces de restructurare profundă, ca urmare a aderării la UE și a unui standard de viață foarte scăzut în majoritatea zonelor rurale, mult mai scăzut decât în zonele urbane. Pe lângă schimbările majore din structura activităților economice din zonele rurale, îmbătrânirea populației și reducerea semnificativă a populației per ansamblu în zonele rurale din cauza emigrației interne și externe, mai sunt afectate puternic și de relațiile sociale din multe comunități rurale.

Acest studiu ne oferă o imagine de ansamblu asupra distribuției cetățenilor străini în afara marilor orașe și a unora dintre motivele care i-au determinat să aleagă locațiile respective. Luând în considerare schimbările rapide care se produc în societatea românească la diferite niveluri, ar fi cu siguranță deosebit de interesant, ca acum, după aproape cinci ani de la colectarea acestor date să se realizeze un nou studiu pe această tematică, care să reflecte realitatea actuală și direcția în care s-au produs schimbările.