În ultimii ani, peisajul lingvistic al Uniunii Europene a devenit mai complex. În prezent, Uniunea numără 500 de milioane de cetățeni, 27 de state membre, 3 alfabete și 23 de limbi oficiale, dintre care unele sunt de circulație internațională. La acestea se pot încă adăuga aproximativ 60 de limbi regionale și minoritare şi numeroase limbi vorbite de migranţii din afara uniunii.
Comisar european pentru multilingvism
Creșterea mobilității intraeuropene, migrația și globalizarea economică au dus la o creștere spectaculoasă a interacțiunii dintre vorbitorii de limbi diferite. Această tendință pare să continue. Poziţia structurilor Uniunii Europene este că multilingvismul poate fi o modalitate de adaptare la acest proces de globalizare și de transformare a acestuia într-o oportunitate și nu într-un obstacol.
În 2002, la Barcelona, șefii de stat și de guvern din Uniune au convenit că fiecare cetățean ar trebui să învețe cel puțin două limbi străine începând de la o vârstă foarte fragedă. Adoptarea așa-numitului „obiectiv Barcelona” – limba maternă plus două limbi străine – a marcat o evoluție de la politica de prezervare a limbilor la cea de dezvoltare în mod activ a potențialului acestora. Mai recent, problematica învăţării de către migranţi a limbilor ţărilor gazdă, dar şi valirificarea multilingvismului migraților au fost de asemenea introduse în dezbaterea europeană pe această temă.
La sfârşitul anului 2008 Comisia europeană a adoptat o nouă strategie privind multilingvismul – „Multilingvismul: un avantaj pentru Europa și un angajament comun”. Strategia și-a propus să dea un nou impuls exprimării depline a diversității lingvistice din Uniunea Europeană și să adaptezeaceastă politică la un mediu tot mai complex și în continuă evoluție. Importanța noii strategii constă în faptul că relevă numeroase aspecte mai puțin cunoscute ale multilingvismului, cum ar fi modul în care acesta contribuie la creșterea coeziunii sociale. În acest sens, este subliniată importanţa multilingvismului pentru obiective precum menținerea integrarea migranților și consolidarea legăturilor cu țări din afara Uniunii.
Obiectivele principale ale strategiei privind multilingvismul:
• fiecare cetățean al Uniunii ar trebui să aibă posibilitatea de a comunica adecvat, de a-și pune în valoare potențialul și de a beneficia în mod optim de oportunitățile oferite de o Uniune Europeană modernă și inovatoare;
• fiecare cetățean al Uniunii ar trebui să aibă acces la formare lingvistică corespunzătoare sau la alte modalități de a depăși obstacolele lingvistice din viața de zi cu zi, de la locul de muncă și din comunicarea în Uniunea Europeană.
Politica Uniunii Europene în domeniul multilingvismului include de asemenea promovarea respectului față de toate limbile vorbite în Uniunea Europeană, inclusiv cele vorbite de migranţi, ca un element ce poate contribui la dezvoltarea coeziunii sociale și a integrării sociale a migranților.
Grupul Maalouf: în 2007, Comisia a solicitat unui grup de intelectuali prezidat de scriitorul franco-libanez Amin Maalouf, şi din care face parte şi Sandra Pralong, să reflecteze asupra contribuției multilingvismului la dialogul intercultural. Raportul grupului subliniază faptul că limba constituie o componentă esențială a identității noastre, iar cunoașterea limbilor străine este primordială pentru coeziunea și integrarea socială. Învățarea limbilor străine deschide uși către alte culturi și construiește punți de legătură cu membrii comunităților care le vorbesc şi este o experiență din care toată lumea are de câștigat.
Limba personală adoptivă: aceasta reprezintă ideea centrală a raportului prezentat de grupul Maalouf. În conformitate cu obiectivul „limba maternă plus două limbi străine”, pe lângă alegerea unei limbi pentru comunicarea internațională, fiecare locuitor al Europei ar trebui, de asemenea, să poată vorbi o așa-numită „limbă personală adoptivă”. Această limbă ar trebui învățată nu numai prin studierea regulilor gramaticale, ci și printr-o cunoaștere aprofundată a culturii, literaturii, istoriei și a comunităților care vorbesc limba respectivă. În strategia sa din 2008, Comisia a invitat statele membre să își continue procesul de reflecție asupra acestei idei și asupra modalităților concrete de aplicare a acesteia.
Cunoașterea limbii țării gazdă: în contextul actual al creșterii mobilității și migrației, cunoașterea limbii (limbilor) naționale este fundamentală pentru o integrare reușită și pentru participarea activă în societate. Strategia din 2008 accentuează ideea că persoanele a căror limbă maternă nu este cea a țării în care locuiesc ar trebui să vorbească limba țării gazdă, indiferent dacă sunt migranți sau cetățeni ai unui stat membru care locuiesc în altă țară a Uniunii.
Ambasadori ai multilingvismului: membrii grupului Maalouf au acceptat să fie „ambasadori ai multilingvismului”, pentru a-și promova în continuare viziunea privind multilingvismul drept catalizator al valorilor fundamentale ale Uniunii Europene: democrația, pacea și respectul pentru diversitatea lingvistică și culturală.
Desigur, având în vedere faptul că educaţia şi cultura sunt domenii în care competenţele decizionale se situează la nivelul statelor membre şi nu la cel european, Comisia Europeană nu propune acte legislative în domeniu, ci stabilește orientări și indicatori, promovând analiza comparativă și schimbul celor mai bune practici. Astfel. în scopul de a susține statele membre, Comisia susţine inventarierea celor mai bune practici din domeniul învățării și predării limbilor, inclusiv de către adulţi migranţi.
Potențialul migranților: în statele membre există aproape de două ori mai mulți migranți din statele terțe decât cetățeni din alte țări ale UE. De multe ori, aceștia întâmpină dificultăți în dobândirea competențelor lingvistice de care au nevoie pentru a găsi un loc de muncă și pentru a se integra în totalitate într-o nouă societate. Eforturile pentru a ameliora cunoștințele lingvistice trebuie să se extindă de la elevi la toți membrii familiei. Furnizarea de servicii multilingve, de cursuri de învăţare a limbilor atât a celor locale, cât şi a celor vorbite de migranţi, și promovarea dialogului generează importante beneficii sociale și economice pentru comunitate, în ansamblul ei. Din această perspectivă, migranții constituie o sursă valoroasă de competențe lingvistice într-o lume globalizată.