William James Etutu
Director General
www.lavoixdafriqueinternationale.com
Dacă România a fost altădată un pământ de tranzit, putem vorbi astăzi, despre România, ca o ţară de destinaţie pentru un număr mare de străini. Turismul, studiile, afacerile şi munca sunt printre atâtea raţiuni care atrag din ce în ce mai mulţi străini în ţara Carpaţilor şi a Dunării. Fiind una dintre ultimele două ţări care au aderat la Europa celor 27, România a realizat performanţe economice foarte importante în ultimii ani. Aşadar, pentru ca aceste performanţe economice să nu fie distruse prin exodul masiv de muncitori romani către vest, anumite societăţi au ales să recurgă la mâna de lucru străină. În acest context se face ca A.V.R. Chandana, inginer sri-lankez de 29 ani, împreună cu alţi 50 de compatrioţi ai săi, au sosit în România pentru a lucra cu un contract pe o durată de 2 ani, cu o societate română specializată în construcţii şi lucrări publice. Înconjurat de alţi doi compatrioţi şi colegi de muncă, în special Domnii Buddhika Ekanayaka, supervizor de lucru , în vârstă de 34 ani şi K.H. Kumarathunga, dulgher, în vârstă de 47 de ani, inginerul Chandana ne-a acordat cu plăcere un interviu, la Punctul Naţional de Contact pentru Resortisanţii Ţărilor Terţe şi ne-a rugat ca, din motive personale, să nu ii publicăm în revistă fotografia..
De cât timp sunteţi în România?
Din mai 2009
Ce funcţie ocupaţi?
Sunt la conducerea unui grup de vreo 50 de muncitori sri-lankezi care a venit să muncească în România, cu un contract pe o durată de 2 ani la o societate română specializată în construcţii şi lucrări publice.
Sunt 10 luni, de când sunteţi zi de zi în România. Ce impresie aveţi despre România? Aţi dori să prelungiţi şederea Dvs. în această ţară?
Îmi place mult România pe care o găsesc interesantă şi simpatică, dar nu cred că aş putea rămâne aici foarte mult timp. Pentru că este prima oară când intâlnesc iarnă şi, cum a fost o iarnă foarte grea, simt că adaptarea va fi dificilă pentru mine. Din contră, în grup, fiecare are propria sa situaţie. Ştiu că mai mulţi au căzut prada farmecului României şi le-ar plăcea mult să-şi prelungească şederea pentru o perioadă mai lungă.
Sunteţi în România pentru a munci. Ştiti foarte bine că pentru a munci mai bine, trebuie să stăpâniţi limba ţării care v-a primit. Faceţi eforturi pentru a cunoaşte limba română?
La început a fost dificil. Nu cunoşteam limba. Pentru aceasta, aveam dificultăţi de integrare în colectiv. O dată cu trecerea timpului, am reuşit să învăţăm cuvintele de care avem nevoie pentru a ne face bine munca. Foloseam propoziţii simple şi scurte, iar acest lucru a uşurat comunicarea noastră cu colegii. Cred că puteam învăţa mai bine limba dacă aveam mai mult timp liber. Important însă este că avem cunoştinţele elementare necesare pentru viaţa de zi cu zi şi pentru relaţionare cu colegii.
A trecut ceva timp de când aţi început un program de învăţare a limbii române cu OFRR. Ce puteţi să ne spuneţi despre acest program?
La muncă, noi continuăm să învăţăm cuvinte dispersate de ici de colo. Dacă nu cunoaştem un anume cuvânt din limba română, cerem explicaţia acestui cuvânt, colegilor români. În afară de asta, noi avem o puternică dorinţă de a invăţa limba română, într-o manieră sistematică. Şi mai ales că, în grupul caruia îi aparțin, 80% ar vrea să rămână; este foarte important pentru această categorie de oameni să poată învăţa bine limba ţării în care doresc să se stabilească. Căci, a vrea să te integrezi este un lucru şi a cunoaşte limba pentru a măsura bine conturul societăţii în care intenţionezi să te integrezi, este un alt aspect important. De unde necesitatea pentru cei care vor să rămână, de a face eforturi pentru a cunoaşte limba română, pentru o integrare uşoară în societate. De aceea, când OFRR ne-a propus să învăţăm limba română, noi am spus imediat da, pentru că este foarte interesant. Este foarte important să punem în context câteva elemente pe care le înţelegem în stânga şi dreapta şi să învăţăm limba română într-un mod sistematic.
Aţi spus mai devreme că anumiţi membri ai grupului Dvs. ar dori să rămână mai mult timp în România. Ce pot cere ei guvernului roman pentru a sprijini integrarea lor în societatea românească?
Primul lucru pe care ei îl pot cere guvernului român – indiferent de perioada pentru care doresc să rămână în România – este, în primul rând siguranţa muncii. De când suntem în România, noi nu avem nici un contact cu autorităţile statului responsabile cu munca. Nu este nimeni care să supravegheze derularea contractului nostru. Nimeni nu vine să preia doleanţele noastre, nici să arunce o privire asupra condiţiilor de muncă. Noi am dori ca statul român să se împlice mai mult în supravegherea condiţiilor de muncă, pentru a se asigura că termenii stipulaţi în contractele de muncă sunt respectaţi. Pentru că în acest moment, suntem într-adevăr rupţi de restul lumii, nu ştim prea bine cui să adresăm doleanţele noastre. Deci, primul lucru pe care îi cerem guvernului roman este să monitorizeze respectarea contractelor şi a legislaţiei în vigoare. Accesul la servicii sociale este de asemenea un aspect deficitar. De curând unul dintre membrii grupului nostru s-a îmbolnăvit în timpul nopţii şi ne-am descurcat foarte greu să ne orientăm spre spital. Până la urmă s-a încheiat cu bine. Pentru a preîntâmpina astfel de situaţii, trebuie ca persoanele de la inspecţia muncii să vină din timp în timp să ne vadă, pentru a clarifica anumite dispoziţii legale în materie de muncă în România.
Aveţi alte lucruri de adăugat la tot ceea ce aţi spus?
Singurul lucru pe care vreau să-l adăug este ca am avut o foarte bună experienţă în România. O experienţă care m-a ajutat mult în responsabilitatea de şef al unui grup de 50 muncitori sri-lankezi. De asemenea, când fac interfaţa pentru echipa mea, fie pentru problemele vieţii cotidiene (sănătate, acces la informaţii, etc.) fie pentru problemele legate de muncă, eu le fac singur. În ceea ce priveşte de exemplu contactul nostru cu OFRR, am descoperit singur organizaţia, iar întâlnirile cu alţi străini stabiliţi în România ne-a ajutat în culegerea informaţilor de interes şi în dezvoltarea unor reţele informale de într-ajurorare şi de suport emoţional. Apreciem faptul că am găsit aici o primire călduroasă, posibilitatea de a găsi răspunsuri la întrebările noastre şi de a primi sfaturi pentru rezolvarea problemelor cu care ne confruntăm. Sperăm să fie cât mai multe iniţiative care să se adreseze în continuare nevoilor imigranţilor de informare şi dezvoltare comunitară prin întărirea legăturilor între membrii diferitelor comunităţi. Activităţile socio-culturale sunt de asemenea importante pentru sensibilizarea populaţiei gazdă cu privire la situaţia cetătenilor străini stabiliţi în România.