Categorii
Articole

Studii. Indicatorii pentru integrarea mionrităților la nivel european.

Oana Neştian, Institutul Intercultural Timişoara

Eurostat (Eurostat este o direcţie generală a Comisiei Europene a cărei misiune este de a oferi informaţii statistice de înaltă calitate la nivel european) a publicat în iunie 2011 un studiu pilot cu privire la o serie de indicatori pentru integrarea migranţilor la nivel european. Indicatorii au fost calculaţi pentru fiecare Stat Membru pe baza datelor disponibile din următoarele surse: studiul UE cu privire la forţa de muncă, statisticile UE cu privire la venit si condiţii de trai, statisticile cu privire la migraţie ale Eurostat şi programul PISA de evaluare a elevilor. Scopul acestor indicatori comuni pentru integrarea migranţilor este de a oferi o bază pentru monitorizarea situaţiei migranţilor şi pentru analiza rezultatelor politicilor de integrare. 

Indicatorii pentru integrare se referă la patru domenii principale: muncă, educaţie, incluziune socială şi cetăţenie activă. În continuare sunt prezentate pe scurt rezultatele la nivel european pentru câteva arii specifice domeniilor menţionate anterior. Raportul complet al studiului pilot este disponibil pe site-ul Eurostat (http://ec.europa.eu/eurostat).

Deşi Uniunea Europeană promovează ideea conform căreia cetăţenii unui Stat Membru care locuiesc în alt Stat Membru nu sunt migranţi, în cadrul acestui studiu, termenul de migrant cuprinde toate persoanele care nu s-au născut în ţara în care rezidă, folosind termenul de persoane născute în afara ţării de rezidenţă.

Persoanele active în câmpul muncii

La nivelul Uniunii Europene,în grupul de vâstă 20-64, procentul persoanelor active în câmpul muncii născute în ţării de rezidenţă este comparabil cu cel al populaţiei totale (75%). Există însă o diferenţă în ceea ce priveşte femeile şi bărbaţii, precum şi grupurile de vârstă.

Pentru bărbaţii născuţi în afara ţarii de rezidenţă, cu vârste între 25-54 rata de activitate este similară cu cea a populaţiei totale (91-92%), insă femeile au o rată de activitate cu 8% mai mică decât cea a populaţiei feminine totale, procentul fiind şi mai pronunţat în cazul femeilor născute în afara UE.

Rata de activitate a persoanelor născute în afara UE, cu vârste cuprinse între 55-64 este mai mare decât cea a populaţiei totale, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Şomajul 

Rata şomajului pentru persoanele născute în afara UE, cu vârste cuprinse între 20-64 de ani este mai mare decât cea a populaţiei totale (14% faţă de 9%), respectiv 16% în cazul persoanelor născute în afara UE. La acest capitol nu există diferenţe semnificative între femei şi bărbaţi, nici în funcţie de vârstă.

Angajarea

Rata de angajare a străinilor cu vârste cuprinse între 20-64 ani este cu 4% mai mica decât cea a populaţiei totale (respective, cu 3% în cazul bărbaţilor şi cu 6% în cazul femeilor), fiind mult mai mare în cazul celor născuţi în afara UE, decât în cazul celor născuţi în unul din Statele Membre.

Supracalificarea

Rata supracalificării în cazul străinilor (33%) este mult mai mare decât cea a populaţiei generale (21%), mai mare în cazul femeilor decât al bărbaţilor şi, de asemenea, mai mare în cazul persoanelor născute în afara UE decât în cazul celor născute în unul din Statele Membre.

Autoangajarea

Interpretarea auto-angajării ca indicator al integrării este discutabilă, rezultatele trebuind analizate în funcţie de contextual specific fiecărei ţări. Pentru unii migranţi autoangajarea poate fi văzută ca o modalitate de câştig după îndelungi încercări de angajare sau ca o modalitate de a evita discriminarea de pe piaţa muncii. Alţii ar putea găsi mai multe avantaje în autoangajare.

Procentul străinilor autoangajaţi este mai mic decât cel al populaţiei totale (12% faţă de 15%), chiar mai mic în cazul persoanelor născute în afara UE. Nu există diferenţe mari între femei şi bărbaţi, însă există în funcţie de vârstă: persoanele cu vâstă cuprinsă între 55-64 de ani având un procent de autoangajare cu 7% mai mic decât restul populaţiei.

Studii superioare

În ceea ce priveşte educaţia univesitară, procentul străinilor cu studii superioare este identic cu cel al tuturor persoanelor în grupul de vârstă 20-64, respectiv 24%. Diferenţele sunt mai pronunţate la celelalte nivele de educaţie, migranţii fiind semnificativ subreprezentaţi la nivelul mediu de educaţie (indiferent de vârstă şi sex) şi suprareprezentanţi la nivelul inferior de educaţie. În grupul de vârstă 25-54 de ani există o diferenţă de 10% între persoanele străine cu nivel inferior de educaţie şi populaţia generală cu nivel inferior de educaţie, existând un număr mare de persoane din afara UE care au un nivel inferior de educaţie.

Rezultatele elevilor de 15 ani la literatură, matematică şi ştiinţe 

În majoritatea Statelor Membre procentul tinerilor născuţi în afara ţării de rezidenţă cu cel mai mic nivel de performanţă la literatură, matematică şi ştiinţe este considerabil mai mare decît procentul populaţiei generale, cu până la 10% în unele State Membre, însă există şi state în care procentul este mai mic decât cel al populaţiei generale (Ungaria şi Lituania).

Risc de sărăcie sau excludere socială

Proporţia străinilor cu rist de sărăcie sau excludere socială este mai mare decât cea a populaţiei generale cu 9%, fiind şi mai ridicată în cazul persoanelor născute în afara UE (13%)

Deţinere de proprietăţi

Chiar dacă rata deţinerii de proietăţeni de către persoanele născute în alt Stat Membru este mai mare decât cea a persoanelor născute în afara UE, procentul este extrem de scăzut faţă de populaţia generală. Rata deţinerii de proprietăţi de către străini este de 3 ori mai mică decât cea a deţinerii de proprietăţi de către populaţia generală. 

Obţinerea cetăţeniei 

Acest indicator reprezintă numărul cetăţenilor străini rezidenţi în fiecare Stat Membru al UE care au obţinut cetăţenia pe parcursul anului calendaristic raportat la numărul total de rezidenţi străini la începutul anului. Ţara cu rata cea mai mare de obţinere a cetăţeniei este Portugalia, urmată de Suedia, Marea Britanie şi Polonia. Daca analiza se restrânge doar la resortisanţii ţărilor terţe care au obţinut cetăţenie nivelul cel mai ridicat este in Marea Britanie, urmată de Suedia, Polonia şi Portugalia. Pentru aproape toate Statele Membre (cu excepţia Ungariei şi Sloveniei) rata obţinerii cetăţeniei este mai mare pentru resortisanţii ţărilor terţe decât pentru străini în general.

Referitor la distribuţia pe sexe, în aproape toate Statele Membre rata obţinerii cetăţeniei este mai mare pentru femei decât pentru bărbaţi (cu excepţia Irlandei, Letoniei şi Portugaliei), însă această diferenţă este foarte mică.

Permisele de rezidenţă

Acest indicator se referă la proporţia resortisanţilor ţărilor terţe rezidenţi în fiecare Stat Membru ale UE care au avut rezidenţă pe termen lung la finalul anului 2009, faţă de totalul resortisanţilor ţărilor terţe cu orice permis valid de rezidenţă. La finalul anului 2009 peste 16.7 milioane de resortisanţi ai ţărilor terţe au rezidat în UE, dintre aceştia 0.6 milioane având permise de rezidenţă pe termen lung. Statele cu procentul cel mai mare de rezidenţă pe termenul lung sunt Austria (36.1%), Slovenia (24.0%), Cehia (15.7%) şi România (14.6%). 

Aceste date, arată în linii mari că rezidenţii străini au dificultăţi mai mari în câmpul muncii, au un procent mai mare de supracalificare pentru posturile pe care le ocupă şi un risc de sărărie mai ridicat. Deşi raportul Eurostat conţine un număr foarte mare de date statistice, aceste date trebuie intereptate cu precauţie, în funcţie de contextul specific şi în corelaţie cu alţi indicatori, pentru a evita generalizări care pot duce la imagini eronate ale realităţii. În analiza datelor este importantă identificarea cauzelor anumitor fenomene, precum şi a potenţialelor efecte pe care acestea le pot avea la nivel individual, micro şi marco social cu scopul de a identifica cele mai adecvate politici de integrare la nivel european, naţional şi local.