Imigrația legală și integrarea resortisanților din țări terțe (RTT) sunt probleme extrem de importante la nivelul Uniunii Europene, integrarea socială a străinilor în societățile gazdă reprezentând nucleul politicilor publice în domeniul imigrației. Plecând de la această realitate, fundația Soros în parteneriat cu Asociaţia Română pentru Promovarea Sănătăţii (ARPS) a realizat un studiu asupra fenomenului imigrației în țara noastră.
Intitulat „Studiu asupra fenomenului imigraţiei în România. Integrarea străinilor în societatea românească“, cercetarea prezintă gradul de cunoaștere a fenomenului imigraţiei și recomandări de susţinere a integrării RTT cu drept de ședere legală în România.
Studiul a fost fi nanţat prin Programul general „Solidaritatea și gestionarea fl uxurilor migratorii“ (ref: IF/09.01) al Uniunii Europene, gestionat în Bogdan Ciubotariu, Eugenia Ghiţă, Laura
românească“ l-a constituit îmbunătăţirea gradului de cunoaștere privind fenomenul imigraţiei în România cu accent pe problematica integrării cetăţenilor din ţările terţe (resortisanţi din ţările terţe – RTT) în societatea românească.
Studiul cuprinde patru componente majore de cercetare:
cercetare de tip documentare
cercetare privind percepţia populaţiei din România asupra RTT (a. componentă cantitativă;
b.componentă calitativă) – culegerea datelor fi ind subcontractată către IRES
cercetare calitativă în rândul RTT vizând parcursul de integrare în societatea românească
cercetare calitativă privind identifi carea metodelor și canalelor de informare referitoare la problematica RTT.
Au fost chestionate minimum 2000 de persoane: un eșantion standard reprezentativ naţional de 1500 de persoane din mediul urban și rural și un subeșantion de 500 de persoane din comunităţi în care au fost identifi caţi imigranţi.
Prezentăm în continuare câteva din principalele concluzii ale studiului. Documentul complet este disponibil la adresa:
http://www.soros.ro/ro/publicatii.php#.
Percepţii asupra evoluţiei imigraţiei în România
Concluzia studiului este că în România, fenomenul imigraţiei s-a intensificat în ultimii zece ani, înregistrându-se creșteri semnifi cative ale numărului cetăţenilor străini care trăiesc pe teritoriul ţării cu o formă legală de ședere. Se așteaptă ca evoluţia ascendentă a acestui fenomen să se păstreze și în următorii ani.
Totodată, managementul eficient al acestui fenomen, despre a cărui evoluţie se așteaptă să ia amploare în următorii ani, implică și planifi carea și gestionarea unitară, coerentă și continuă a comunicării în acest domeniu, atât între organizaţiile implicate în integrarea resortisanţilor, cât și între aceste organizaţii și publicul lor. În acest sens, autorii studiului consideră oportună elaborarea unei Strategii naţionale de comunicare în domeniul imigraţiei, document unitar, care să aibă ca scop principal comunicarea unitară a politicii naţionale referitoare la imigranţi, atât către instituţiile și organizaţiile implicate în integrarea resortisanţilor, cât și către imigranţi și populaţia generală.
O strategie de comunicare în domeniul imigraţiei, arată studiul, este recomandabil să vizeze două planuri: planul orizontal – comunicarea dintre instituţiile și organizaţiile implicate în problematica imigranţilor și planul vertical – dinspre forul coordonator către instituţii și organizaţii și dinspre acestea către beneficiari. De asemenea, este necesar ca aceasta să asigure un cadru favorabil pentru o comunicare bidirecţională, astfel încât să fi e posibile realizarea și valorifi carea feed-back-ului.
La 30 septembrie 2010 în România se afl au înregistraţi cu ședere legală 59358 străini. Dintre aceștia, 49282 cu ședere temporară și 10076 cu ședere permanentă. Mai mult de jumătate dintre imigranţi sunt membrii de familie ai unui cetăţean român/ cetăţean UE și SEE, iar aproape 10% dintre ei au ajuns în România pentru a fi împreună cu familia lor. O treime din imigranţii din România o reprezintă categoria celor veniţi să înveţe, să urmeze cursurile școlilor românești. Mai există imigranţii care au ales România pentru un loc de muncă, cu un procent sub 15% și, cu un procent foarte mic, de sub 5%, imigranţii ce au mici afaceri.
Principalele ţări considerate state terţe din care provin imigranţii din ţara noastră sunt Republica Moldova, Turcia, China, Siria, SUA, Liban, Serbia, Tunisia, Ucraina, Israel. Aceștia provin, în număr mai mic, și din alte ţări: Coreea, Vietnam, Japonia, Kazakhstan, SUA. Din categoria refugiaţilor, cei mai mulţi sunt irakieni, sau cetăţeni din Afganistan, Ucraina, Congo și Myanmar.
Autorii studiului recomandă ca informarea cetăţenilor străini să se realizeze diferenţiat, în funcţie de categoria din care aceștia fac parte astfel încât informaţiile oferite să fi e în concordanţă cu nevoile specifi ce ale acestora și cu sursele de informare pe care aceștia le accesează frecvent.
Pe de altă parte, infl uenţa cetăţenilor străini care locuiesc în România asupra dezvoltării ţării este percepută ca fi ind pozitivă, atât de către angajaţii instituţiilor publice și ai organizaţiilor nonguvernamentale care sunt implicate în integrarea străinilor, cât și de către RTT, se mai arată în studiu. Aportul imigranţilor este adus, conform percepţiei populaţiei studiate, în principal prin: investiţiile de capital, crearea de noi locuri de muncă, acoperirea defi citului de forţă de muncă, dezvoltarea unor domenii de activitate, dezvoltarea tehnologiilor, creșterea productivităţii muncii, introducerea unor elemente noi de cultură.
Interesant este faptul că străinii care locuiesc și muncesc în România sunt percepuţi de către populaţia studiată ca fi ind mai efi cienţi la locul de muncă, mai dedicaţi, mai responsabili
și dispuși la eforturi mai mari.
Percepţia generală asupra imigranţilor / resortisanţilor / refugiaţilor
Toate cercetările anterioare în domeniul imigrației au arătat imaginea favorabilă a străinilor în rândul populaţiei generale și o acceptare a lor de către societate. Și studiul menționat, pe baza sondajelor efectuate, a ajuns la concluzii asemănătoare: cetăţenii străini sunt consideraţi de către români ca fi ind oameni harnici, serioși, persoane care nu reprezintă probleme pentru societatea românească. Pe de altă parte, există totuși atitudini de respingere și distanţare, cauzate de idei preconcepute și stereotipuri cu privire la anumite naţionalităţi sau rase. Dar și în rândul imigranţilor există stereotipuri și atitudini anxioase, cauzate de idei preconcepute conform cărora persoanele din categoria lor au o imagine proastă în rândul populaţiei din România.
Pentru a se depăși această situație, autorii studiului recomandă desfășurarea de campanii de comunicare, destinate atât populaţiei generale, cât și imigranţilor, care să popularizeze elemente de cultură, valori și obiceiuri, sărbători specifi ce diferitelor popoare, ai căror cetăţeni se afl ă pe teritoriul ţării noastre. Campaniile ar trebui făcute prin intermediul mass media în limba română dar și în limbile vorbite de imigranţii din ţară. Importante ar fi , totodată, posibilitatea introducerii în curricula școlară a unor elemente de bază privind problematica imigraţiei și a integrării străinilor și infl uenţa imigraţiei în dezvoltarea societăţii- gazdă ca și desfășurarea de campanii de imagine pentru resortisanţi destinate populaţiei generale din România, în vederea creșterii gradului de toleranţă al cetăţenilor români faţă de imigranţi și creșterea gradului de conștientizare a necesităţii unei bune convieţuiri cu aceștia.
Evaluarea nivelului de integrare a resortisanţilor în societatea românească
Imigranţii se află în atenţia și preocupările multor instituţii guvernamentale și a numeroase organizaţii nonguvernamentale din ţară. Cel mai important rol îl joacă Oficiul Român pentru Imigrări (ORI), însă mulţi dintre resortisanţi nu cunosc atribuţiile ORI, activităţile pe care această instituţie le derulează și gradul de implicare al acesteia în problematica imigranţilor.
Conform opiniei populaţiei studiate, implicarea instituţiilor publice
în problematica resortisanţilor este îngreunată, în unele cazuri, de fondurile insuficiente de care dispun, de situaţia materială precară, personalul insuficient și fără experienţă în domeniu și, în unele cazuri, de un grad redus de conștientizare, la nivelul angajaţilor instituţiilor, a necesităţii informării corecte a cetăţenilor străini.
Unii dintre cetăţenii străini care au accesat serviciile oferite de instituţiile guvernamentale (Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei) consideră că a fost difi cil să afl e unde anume trebuie să se adreseze, care este instituţia care este abilitată să le rezolve problema și, în interiorul instituţiilor, unde anume trebuie să solicite informaţiile de care aveau nevoie. Cetăţeni străini care se afl ă în România în baza unui contract de muncă, declară că nu au primit nici un ajutor din partea instituţiilor guvernamentale și nici nu cunosc instituţii care sunt abilitate să ofere informaţii cetăţenilor străini.
Conform declaraţiilor RTT, aceștia nu cunosc care sunt instituţiile cărora trebuie să li se adreseze pentru rezolvarea diferitelor probleme, care sunt atribuţiile instituţiilor publice, care sunt modalităţile de informare cu privire la serviciile oferite de acestea și unde sunt localizate aceste instituţii.
Nici implicarea și nici rezultatele obţinute de organizaţiile nonguvernamentale în problematica imigranţilor nu se bucură de un grad foarte mare de vizibilitate în rândul cetăţenilor străini.
Câteva posibile evoluții
Studiul conchide că România își păstrează caracteristica de ţară în principal de emigraţie și devine, pe lângă ţară de tranzit, o ţară de destinaţie din ce mai atractivă pentru imigranţi. Potrivit previziunii Eurostat, în perioada 2008-2060, România va înregistra cel puţin o rată a imigraţiei nete de 18,4 la mia de locuitori (1,84%).
„Consecinţele resimţite în urma migraţiei românilor pot lua forma costurilor sociale care pun presiune asupra bugetului statului, apariţia defi citelor de forţă de muncă în anumite sectoare la nivelul pieţei muncii autohtone care se acutizează în perioade de creștere economică. În acest context, imigraţia și aducerea de muncitori din state terţe a fost un răspuns rapid și la îndemână pentru România pentru rezolvarea presiunii asupra piaţei muncii naţionale. În viitor, România ar putea suplini lipsa specialiștilor români din sectoarele menţionate printr-o politică de atragere și încurajare a stabilirii în ţara noastră a imigranţilor înalt califi caţi din ţări terţe“, se arată în studiu.
Spre deosebire de migraţia românească cuantifi cată la aproximativ înregistrează valori relativ modeste. Datele disponibile la sfârșitul anului 2010 și citate de studiul Soros arată că imigraţia legală deţine o cotă de 0,3% din totalul populaţiei ţării (total imigranţi non-UE/ total populaţie).
Conform Comisiei Naţionale de Prognoză, în 2013-2015, numărul de imigranţi este posibil să crească până la 200.000 – 300.000 imigranţi, ceea ar însemna 1% – 1,4% din populaţia României. Influxul de străini către România, pe tot parcursul ultimului deceniu s-a situat pe o tendinţă ascendentă, diversifi cându-se și compoziţia fluxului migratoriu.
„Totodată, apreciem că statutul României de stat membru UE, potenţialul de dezvoltare economică și socială alături de viitoarea intrare în Spaţiul Schengen vor face din România o destinaţie din ce în ce mai interesantă pentru imigranţi. Bazândune pe experienţa altor state europene, putem presupune, că și România va traversa o perioadă de creștere continuă a imigraţiei, urmată probabil de un relativ echilibru între afl uxul și infl uxul de migranţi pentru a ajunge o ţară preponderent de imigraţie.
Același demers comparativ ne permite să concepem evoluţia României în materia politicilor de integrare a imigranţilor în raport cu state cu evoluţii similare și să luăm ca repere modelele diferite pe care acestea le propun pentru a construi și a implementa politici de integrare naţionale cu rezultate pozitive și să evităm eventuale consecinţe negative“, este una din principalele concluzii ale „Studiului asupra fenomenului imigraţiei în România. Integrarea străinilor în societatea românească“.
